Semnul crucii
Grea ne este crucea Doamne și mai mare decât marea,
O purtăm în noi prin timpuri și pe drumul neumblat.
Pe poteca vieții noastre, este farul sau cărarea
Sau toiag la neputință prin destinul scăpătat.
E lumină Crucea Doamne și-n pustie poate arde,
De când am venit pe cale și din leagăn de copil,
O purtăm pe trupul serii peste suflet , vechi cocarde
Pe aripa ce-n Cer zboară, într-un fâlfâit tiptil.
E adâncă Doamne crucea, și prin codrii cei adânci,
Sau pe patul neputinței stând, de-a pururea culcat
Ori în fruntea unui munte, prinsă-n capete de stânci
Ori nu ești prea dus la școală, ori ești mare învățat.
Crucea noastră, e a noastră şi e tot ce-am moștenit,
Semnul crucii îl poți scrie și de nu știi ce să scrii.
Suflete, la ea te-nchină, fii un suflet ocrotit,
Iar acei ce cunosc scrisul, mai purtațio-n poezii.
————————————————–
Emma POENARIU SERAFIN
Sibiu
14 septembrie, 2018
Imagine Intenet