Viața
S-a făcut târziu în viață și mi-e cam pustiu
Ochii nopții dorm sub pleoape si sunt cam afunzi
Viața-mi pleacă pe-o cărare pe care n-o știu
Zile-ngrămădite-n sacul pe care-l ascunzi.
Fapte strânse de prin timpuri dau afar’ din gânduri
Altele vor să se-ascundă ori sunt impotrivă
Unele cuminți se-așează pe nescrise rânduri
Ca o barcă, prinsă-n valuri ce doarme-n derivă.
Zilele se trec prin vânturi si se pleacă-n șoapte
Viața peste noi se trece , zboră- ncetișor
După ziuă, alta vine , le desparte-o noapte
Și prin sufletul de paie, strecori si-un fior.
Peste-o clipa-ndepărtată , mai așterni uitarea
Iar sub pași tăcuți adoarme , timpul obosit
Numai Soarele amiezii-ți este în urcare
Și din nor pe crucea zilei, îți cântă vrajit.
Seara vine cu talanga și în prag răsună
Clipele-i sunt numărate , de e rea sau bună
Noaptea trece-ntr-o clipită si pe Cer cu Lună
Tu cu sufletul pe cale pleci mână, de mână.
————————————————–
Emma POENARIU SERAFIN
Sibiu
23 august, 2018