NU CREDEAM
” Nu credeam să-nvăț a muri vreodată
dar nici să mă nasc nu credeam…vreodată”,
Zi de zi învăț să mai mor puțin
Și-apoi să mă nasc chiar și din venin,
Zi de zi învăț c-a muri e greu
Dar, prin exerciții, o s-o fac mereu.
Oricare durere văzută în jur
E în viața mea nor negru și fur.
Suferința lumii mă omoară-ntruna
Dar de ea nu știe sigur decât luna,
Ea îmi vede chipul cel schimonosit
Și de cele patimi, zilnic otrăvit.
Sorb din cupa morții-n fiecare noapte
Și-apoi antidotul, din ea iar mă scoate
Și astfel învăț să mor, să trăiesc
Și cu-ambele stări să mă însoțesc…
Moartea-i o durere și-i atât de vie,
Nașterea la fel, sufletul meu știe,
Mori pentru cei mulți, trăind în nevoi,,
Te naști să-i ajuți și de griji, te-ndoi…
Înveți, tot înveți până la sfârșit,
Când cădea-vei lat și de tot sleit,
Te vei naște-n cer într-o lume bună,
Fără de necazuri și…foarte senină!
———————————–
Florentina SAVU
7 august, 2018