Trilul ciocârliei lin
Cerurile s-au deschis
și pe o aripa de nor
coboară trilul ciocârliei lin…
O, imnul țării sfânt!
Îl aud și fecioarele nebune
plecate după untdelemnul sfânt.
Prea târziu!
Un călugăr bâtrân și-a isprăvit rucodelia…
Smerenia e zăvorâtă în gloata ce pășește agale
spre margini de lume…
Stingher îmi privesc mâinile
străpunse de sângele amiezii,
în care se oglindește sfios drapelul.
Îngenunchez sub tăcere
la umbra cedrului divin.
Îmi cântă Psalmi și eu îi redau
trilul ciocârliei lin,
așa cum mi l-au spus străbunii….
Tu, sfântă patrie!
Privesc prin tine, țara mea,
dar tu stai cu capul în jos-
răsturnată de un arlechin șugubăț.
Aș vrea să îți întorc firea spre Răsăritul promis.
Brazii să ți-i înalț spre eter,
zâmbetul tău de altădată
să îl topesc în fibrele trupului meu.
O, sfântă patrie, de ți-ai întinde mâinile,
precum heruvimii cei cu câte șase aripi,
te-ai descătușa din mrejele grotești ale acestui circar.
În zbor te-ai răsuci năucitor
și pe pământul sfânt, ai păși, din nou, tu.
Te aștept să îmi picuri seva prin vene, ca odinioară.
Să gustăm din Potirul tainic
și prin lume să ieșim din lumea subjugată…
Roșul stindardului românesc
Roșul stindardului românesc
s-a desprins din timpul trecător
și a alunecat lesne pe un fir plăpând de iarbă.
Un graur îl prinse iute în ciocul său gălbui de la atâta soare
și îl duse mai departe pe o creangă dintr-un nuc bătrân.
Îi zise:
-De ce nu te-ai ținut mai bine de timp?
Prea repede ai căzut din albastrul divin…
Fervoarea ta mă-nduioșează-
te voi azvârli înapoi în timp.
Doar spune-mi:
-De ce te-ai suit pe acel fir iarbă?
Vroiam să ajung la Dumnezeu…
Aș putea…
Aș putea închide un ochi al minții
cu care să nu mai întrezăresc
decât o parte dintr-un Tot.
Sau poate milioane de ani lumină
ne-or despărți firea de stană
fără de-nțeles.
Câteodată mă lăsam purtată
de vuietul unor comete
și hoinăream c-un ochi ascuns
pe-o cale de care mă împiedicam voit- Proxima Centauri.
Nu știam că și nimicul stă atârnat neghiob de-un Tot.
Se desprindea praf de stele dintr-o mare galaxie
și în vârtej cu trâmbițe azurii se urnea spre fruntea,
spre pântecele flămând de viață, spre umărul drept
și apoi orizontal, se așeza pe cel stâng-
O, preafrumoasă Cruce, îmi sfințești mintea, simțurile, trupul…
Îmi lăsasem inima prea mult deschisă și lumina sferică
a celei dintâi stele o înmuia spre veșnicie-
auzeam cum pâlpâia cu fiecare suspin de strălucire
și tainic șoptea: Amin!
M-am întors acasă și m-am regăsit un timp-
un prunc înfășat într-o rază cerească…
————————-
Georgeta GHENA – absolventă a Facultății de Marketing din cadrul A.S.E și a urmat Programul de Master “Marketing și comunicare în afaceri”.
,,Dorința de a împărtăși cititorului propriile gânduri, trăiri interioare și meditații asupra lumii înconjurătoare s-a înrădăcinat cu tărie în ființa mea, încă de timpuriu.
Am lăsat timpul să adune firimituri din clipe, emoții, concepte, idei filozofice. Au dospit sub pronie divină și încet-încet, aluatul frâmântat din suflet a crescut în forma primului roman.
Romanul meu de debut “Vin acasă, Andagio! ”, publicat la editura Coresi Publishing House a avut lansarea la Târgul Internațional de Carte Bookfest, în data de 1 iunie 2018.
Mi-am aplecat apoi cugetul spre poezie și importante reviste de cultură mi-au îmbrățișat cu drag poemele și mi-au acordat un spațiu generos în tiparul lor, pentru publicare.
Dintre acestea, voi aminti de: Logos și Agape – Revistă creștină de cultură, tradiții și atitudine civică, Spații Culturale- apare sub egida Asociației Culturale “Valman”, cu sprijinul Centrului Cultural “Florica Cristoforeanu” și al Primăriei Râmnicu Sărat, Armonii culturale- Revistă universală de creație și atitudine culturală, Boema- apare sub egida ASPRA( Asociația Scriitorilor pentru Promovarea Realizărilor Artistice), Luceafărul, Ante Portas- Revistă de literatură și artă, Mărturii culturale.
Totodată, în ziarul“ Vocea ta”- un ziar ce se adresează românilor din Austria, Belgia, Germania și Olanda se vor publica câteva dintre poemele pe care le-am scris.”
Georgeta GHENA
14 iulie, 2018