CAFEA AMARĂ
Poate că erai o frunză
lângă ceașca de cafea,
mai amară ca veninul
risipit sub praf de stea.
Poate-ai fost doar o părere,
fulger stins pe-un cer cu ploaie,
versuri scrise cu neliniști
și uitate pe o foaie.
Dar te-aștept în dimineață
și te-aștept și-n noapte grea,
să sorbim plini de mirare
ceașca plină cu cafea!
Te aștept pe roua verii,
și-n potirul plin cu ger,
să fim doi pe drumul vieții
în caleașca de mister.
———————————-
Dunia PĂLĂNGEANU
2 iulie, 2018