Drumul uitării
a uitat astăzi soarele să-mi răsară.
tu te-ai stins, privighetorile-au adormit
într-un cântec neînceput, întrun vis,
într-un ciob de lumină neclară.
foşnesc depărtări în trupuri de stele târzii,
ochii-mi îmbrăţişează uitarea de tine –
prin iarba de piatră, ceasuri pierdute se scurg
despletite în fire de nisip albăstrii …
stau umbre la pândă printre vorbe puţine,
pragul casei te mai strigă şi azi înapoi –
obosită, luna urlă lovindu-se de pământ
negăsindu-şi drum spre odihna de tine.
drum lung e uitarea şi aspră povară,
adorm pe un ciob de luceafăr nestins.
nu te-aştept, nu ma dori, nu-mi exişti.
… doar soarele uită uneori să-mi răsară …
–––––––––––
Nina TĂRCHILĂ
Timișoara
12 iunie, 2018