Pentru tine, cititor
Poetul nu moare niciodată,
el râde, cântă, face tot ce vrea.
Să ştiți că are-o inimă fragilă,
încearcă tuturor din ea să dea.
Poetul umblă viața toată,
printr abecedare, pagini, iubiri, destine frânte,
poetul nu stă niciodată,
el urcă pe altare cu rugi şi imnuri sfinte.
Poetul spune, poate, mult prea multe.
Cu vorba lui alină sau poate adânceşte un suspin.
Poetul este când pe vârf de munte,
când îsi ucide propriul destin.
A te numi poet e lucru mare,
după Nichita, Blaga şi-alți poeți…
S-arunci cu slove e-o-ntâmplare,
dar printre flori sunt şi scaieți.
Eu nu-s poet, ca tine, sau ca tine…
Eu nu sunt nici măcar un scriitor!
Eu sunt un om
ce-a râde, plânge şi iubeşte când îi vine,
eu sunt un om, de toate plin de dor.
Şi te iubesc pe tine, cititor de slove multe!
Şi te respect până la Dumnezeu!
Mă plec în fața ta, deşi am tâmplele cărunte,
căci datorită ție, am cunoscut cine sunt eu!
–––––––––––-
Simina PĂUN-MOISE
29 mai, 2018