Omagiu
Doresc să fac cunoscut gândul,
că toți cei ce scriu acum, cu ocazia
tristă a plecării dintre noi a
doamnei Mariana Gurza, își
exprimă, sau găsesc posibilitatea să își exprime aici, considerația și
omagiile față de persoana ei. Ei nu îi mai putem scrie, familia este
îndurerată și nu o putem contacta, la funeralii nu avem voie să
participăm. Fiecare își exprimă durerea aici și se vede clar că nu sunt
gesturi ocazionale fiindcă, la fel cum simt eu acest gol imens al plecării
ei, așa simțim cu toții. Simt că ea nu va fi uitată, simt că durerea noastră
nu va trece ușor. Simt că nimeni dintre noi nu va fi judecat dacă va
continua să îi scrie Marianei gânduri, ca și cum ar fi aici și este!
Continuați să îi scrieți fiindcă are nevoie de spiritul vostru în zborul ei
spre Absolut! Continuați să îi scrieți fiindcă, așa cum mi se întâmplă și
mie, nu văd cum v-ați putea abține să nu o faceți! Mariana dovedește
clar că a rămas și va rămâne veșnic printre noi! Mă gândesc la o pasăre
phoenix care a zburat spre cer și a găsit și cale înapoi. Pace în spiritul
tău, drum bun spre Dumnezeu !
De ziua ta / 8 septembrie 2021
De ziua ta s-a luminat Pământul
Și tot ce se mai poate lumina.
Și, totuși, n-am putut găsi cuvântul
Care să definească ziua ta.
De ziua ta, de n-aș fi fost departe,
Toate steluțele din Infinit,
Le-aș fi cules, cu mâna tremurândă
Și ție, doar, ți le-aș fi dăruit.
În lume vine Toamna să ne-arate
Iubire, frumusețe și mister,
Și-n visul meu, doar tu ești, dintre toate,
De astăzi și de mâine și de ieri.
Așa frumoasă-i fiecare Toamnă
Și mai ales, acum, de ziua ta,
Te-aș săruta, pe muzică de Beatles,
Redându-ți tinerețea, de-aș putea.
De ziua ta am luat două pahare
Și, fiindcă azi, nu suntem amândoi,
Am aruncat paharul tău în mare
Și am ciocnit cu marea, pentru noi.
Ești minunată, știi, frumoasă doamnă,
Cum poate nu-i și nu va exista
Îmi amintesc în fiecare Toamnă,
Că tu ești unică, Maria mea.
Obrazul tău frumos și trist
Într-o frumoasă zi te-am cunoscut,
Se potrivea, erai și tu frumoasă,
Eram îndrăgostiți de Absolut,
Aveam toate cuvintele acasă !
Ți-am povestit cum se sărută norii,
Mi-ai povestit de prietenii ce-i ai,
Că te-au luat între ambasadorii
Care se duc să aibă-un colț în Rai !
Te-am întrebat de ce așa grăbită,
Tu mi-ai răspuns, sfioasă, că nu știi,
Și-aici, și-acolo ești așa iubită!
Cât egoism, aceste Veșnicii !
Nu pot uita cuvintele prin care
Mă-ncurajai s-ajut un prieten bun,
Erai mereu acolo unde doare,
Azi ne lipsești și nu știu ce să spun !
Sunt fericit fiindcă te-am cunoscut,
M-ai fermecat cu sufletul tău mare,
Prea repede te-au luat în Absolut !
Nu le-a păsat, Maria, că ne doare !
Gânduri pentru Mariana Gurza
Am auzit că e frumos acolo,
În lumea-n care ieri tu ai ajuns,
Aseară-un învățat de pe Apollo,
A spus ca ești „ceva” de nepătruns !
Eu am zâmbit căci îmi aduc aminte,
Că îți citeam iubirea din priviri,
Apoi din milioane de cuvinte
Ce le-ai lăsat acestei omeniri !
Ai vrut doar prietenie între noi
Și ai luptat, știu bine cât și cum,
De ce te vrem, Maria, înapoi ?
Ce greu ne este fără tine-acum !
Te-am întrebat, odată, cum te simți,
Ai spus că dacă soarele răsare,
Te simți ca și o sfântă între sfinți,
S-a potrivit, așa ești, dar mă doare !
Dac-aș putea minți Eternitatea,
Și Cerul m-ar lăsa să schimb din ea,
Mi-aș asuma, o dată, libertatea,
De-a face să vii iar în lumea mea !