Valeriu DULGHERU – CINE IARĂȘI TULBURĂ APELE ÎN BASARABIA?

Iată-ne ajunși și în a. 2022! Grație eforturilor președintelui Maia Sandu, deseori făcute pe muchie de cuțit, fără banda de hoți și interlopi DonȘorVorPlaha. Dar se pare că unora (culmea, din rândul celor „aparent bine intenționați”) nu le place acest lucru. Asemenea sclavului ar fi dorit această bandă la putere până în a. 2024. Chiar și la acest început de an pe rețelele de socializare continua un adevărat război fratricid. Atâta lipsă a elementarului simț al autoconservării într-o situație geopolitică regională atât de complicată. Nu știm ce se va hotărî la „Ialta–2022” (consultările bilaterale de pe 10 ianuarie la Geneva, urmate de o reuniune a Consiliului NATO – Rusia pe 12 ianuarie și de o reuniune a OSCE, pe 13 ianuarie 2022) de către marile puteri. Dacă Putin va neglija toate avertismentele occidentalilor și totuși va ataca Ucraina de est atunci inevitabil va veni și rândul nostru. Ucraina ar mai putea exista ca stat cu capitala la Kiev și câteva regiuni din Vestul Ucrainei (Câte va considera Rusia să-i lase. Cazul Crimeii este un exemplu cras), noi însă nu avem nicio șansă. Realizarea de către Putin a mult jinduitului proiect Novorosiya înseamnă ocuparea Basarabiei de sud (aflat la moment în componența Ucrainei), ieșirea Rusiei la gurile Dunării (visul de aur al rușilor timp de peste 1000 de ani!), înghițirea regiunii Odesa (dar și a altor regiuni sud-vestice ale Ucrainei!) și a Transnistriei și transnistrizarea ulterioară a întregii Republica Moldova până va cădea pradă ca o pară mălăiață în gura ursului. „Trăim într-o lume intercondiționată. De la energie până la controlul armamentului nuclear sau convențional sunt o serie de aranjamente, care se încheie, unele dintre ele se destramă, unele dintre ele, care există, se încalcă. Din punctul de vedere al României, din această regiune – atât de tensionată, care va fi testată în următorii cinci-șase ani – noi nu vom putea pleca, pentru că aici ne-a pus Dumnezeu. Or, din această perspectivă, aș fi foarte atent la ceea ce se întâmplă în Republica Moldova și mai ales la gurile Dunării atunci când este vorba despre un pas în plus în ceea ce privește Federația Rusă și testarea solidarității Alianței Nord-Atlantice… Ar fi nevoie de ieri ca acest lucru să se întâmple (se referă la poziția României-n.n.), dar nu prin simple declarații politice la cel mai înalt nivel, care n-au decât o singură concluzie: ne exprimăm preocuparea și cu asta, basta”, atrage atenția Cristian Diaconescu, fostul Ministru de Externe al Rămâniei.

Dacă totuși Ucraina cu susținerea occidentalilor va rezista atunci ar putea apărea o situație extrem de prielnică  pentru acest colț de țară – Basarabia, așa cum s-a întâmplat la 1856 după pierderea de către Rusia a Războiului din Crimeea, și la 1918, când s-au destrămat cele 3 imperii – Rus, Austro-Ungar și Otoman. Actualmente Transnistria – această enclavă rusească, este un potențial agresor în spatele Ucrainei. Se creează o situație, rezolvarea căreia ar putea fin convenabilă atât pentru Ucraina, cât, în special, pentru Republica Moldova (reîntregirea (parțială) a Basarabiei). Ar putea fi reluate tratativele începute în anii 90 între RSSU și RSSM privind schimbul de teritorii: Transnistria cedată Ucrainei și Basarabia de sud – Republicii Moldova. Pentru Ucraina ar fi un schimb de teritorii extrem de avantajos atât sub aspect economic (în perioada sovietică în raioanele de est ale Republicii Moldova era concentrat peste 30% din întreg potențialul industrial) cât și politic (dispare acest focar din spatele Ucrainei, care slăbește întreg spațiul de sud al Ucrainei), astfel securizându-și hotarele de vest. Pentru Republica Moldova (dar și pentru întreaga Românie!) realipirea Basarabiei de Sud ar avea o însemnătate extrem de mare, atât sub aspect istoric cât și politic – ieșirea la gurile Dunării și peste 200 km de litoral al Mării Negre, chiar dacă sub aspect economic această zonă este mult mai slab dezvoltată decât Transnistria. Basarabia își va reîntregi puțin trupul (cu excepția Bucovinei). De menționat că în Transnistria Republica Moldova nu va putea niciodată face ordine, scopul formării ei fiind de fapt transnistrizarea întregii Republici. Ucraina ar fi în stare să facă acest lucru.

Aceasta fiind situația geopolitică din zonă mă miră războiul fratricid, care nu mai contenește, dimpotrivă, se întețește. Deunăzi a excelat această „iacobincă” ex-deputatul PPDA Inga Grigoriu, dornică de a se afla în permanență pe baricade (dar când oare să mai lucrezi, să mai creezi, nu doar să distrugi?) „strălucind” iarăși (a câta oară!) cu „comentariile” ei la evenimentele din Kazahstan. „La noi a crescut prețul la gaze cu 120% (ași întreba-o care sunt prețurile la gaz pe piața internațională și cât a plătit personal ea în reralitate în aceste două luni grație ajutorului Uniunii Europene!). Ne pregătim de protest contra mincinoșilor, ipocriților, penalilor (doar în 5 luni de guvernare!) care fac parte din actuala guvernare”.   Nici sfintele sărbători de Crăciun (pe stil vechi), în care a dorit fericire tuturor, nu au oprit-o din această „dorință animalică” de răzbunare. Dar cum să înțelegem atunci „dorința” unui coleg de al ei Iulian Vovc ca în anul care vine (adică în acest an!) guvernarea să dea ascultare „sfaturilor partenerilor”? Această „revoluționară” nimerită accidental în marea politică și care nicidecum nu poate să se coboare de pe baricade cu ce „sfat bun” către guvernare vine acum? Tăcerea altor colegi de partid înseamnă, de fapt, acordul total cu declarațiile acestei „fruntașe”. Dacă nu poate citi printre rânduri un text de ce se dă cu astfel de chemări incendiare. Mă refer la evenimentele din Kazahstan, unde „scumpirea gazului lichefiat” a fost doar scânteia la focul, care mocnește de treizeci de ani. Timp de peste 30 de ani țara este guvernată de Nazarbaev. Chiar și actualul președinte Tokaev este omul lui. Timp de 30 de ani și-a construit un cult al personalității, și-a plasat rudele și prietenii în funcțiile cheie (dar se pare că nici acesta nu este motivul!). În Republica Moldova noua guvernare are mai puțin de jumătate de an! Ca și dictatorul Lukashenko în Bielarusi Tokaev va „liniști spiritele”. La sfatul lui Putin Tokaev a chemat trupele de „pacificatori” ale Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC) ale CSI, care sunt doar pentru a camufla invazia rusească. Ce contează o tanchetă armeană, una tadjică, alte două bieloruse pe lângă armada de tancuri rusești cu trupe speciale de „pacificatori”. Se vede că Tokaev nu are încredere în propria armată. În realitate este realizarea planului mai vechi al lui Putin de a aduce Kazahstanul în Uniunea statală Rusia-Bielarusi (să ne amintim că Kazahstanul a fost ultima republică sovietică, care și-a declarat independența pe 16 decembrie 1991), iar dacă nu-i va reuși să formeze cel puțin o „republică” cu etnici majoritari ruși după modelul rmn-ului nostru pentru a frâna alunecarea Kazahstanului în zona de influență a Chinei, cu care are granițe comune, lungimea cărora cedează doar graniței cu Rusia, și care are un potențial economic enorm, incomparabil cu al Rusiei).

În această situație geopolitică extrem de incertă pentru orice om normal este clar că Guvernarea are strictă nevoie de măcar vreo doi-trei ani de relativă liniște pentru a întări independența energetică a Republicii prin conectarea la rețelele electrice din România, prin a primi suficient gaz prin gazoductul Iași-Chișinău după începerea explorării industriale a enormelor zăcăminte de gaz din Marea Neagră românească (apr. 200 mlrd metri cubi), pentru a construi cât mai multe punți peste Prut (de infrastructură, economice, educaționale ș.a.).

Iar „revoluționara” Inga Grigoriu cheamă la revolte la Chișinău după modelul kazahilor. Aici nu mai trebuiesc aduse trupe speciale rusești, ele se află la Tiraspol și doar așteaptă momentul prielnic, pe care-l vor porni „aparent bine intenționații” de teapa acestei I. Grigoriu. La aceștia se vor alătura (ca și în a. 2015-2016 – Dadon și Usatîi) forțele politice prorusești. Trupele „pacificatoare” rusești doar într-o oră vor intra în Chișinu și atunci toți „criminalii, rebelii”, inclusiv această „revoluționară” și susținătorii ei, vor fi puși cu „botul în pământ” cum le-a cerut batika Lukashenko să procedeze în Kazahstan. Partea bună este că acești „magnifici” sunt susținuți de tot mai puțini oameni (ultimele sondaje arată acest luicru). Dar și pe rețelele de socializare, cu toată zarva făcută de armata de troli și rătăciți, este vizibil acest lucru: „Te-ai născut târziu, nu cunoști realitatea de atunci. V-am susținut la proteste, dar acum împreună cu Slusari, ați luat-o razna. Invidie + treucă”, este unul din multiplele reacții ale internauților pe rețelele de socializare.

În concluzie, atunci când lupii sunt deja la porțile stânei, când se cere stringent un Snagov III între toate forțele politice proeuropene și prounioniste pentru a contracara provocările geopolitice din regiune, care ne pot afecta în modul cel mai direct, este criminal să vii cu astfel de declarații incendiare în această situație geopolitică extrem de incertă.

––––––––––

Valentin DUMGHERU

Chișinău, Republica Moldova

7 ianuarie 2022

Lasă un răspuns