– primii pași în domeniul scrisului?
Îmi făceam stagiul militar la Calafat. Anul 1968. S-a anunțat la radio că armata Uniunii Sovietice a invadat Cehoslovacia. Am ascultat ce spunea tovarășul Nicolae Ceaușescu despre acel eveniment. În mine s-a întâmplat ceva și m-a cuprins revolta împotriva invadatorilor. Atunci am scris prima poezie patriotică. Anii au trecut și… în anul 1983, jucând fotbal în curtea școlii nr. 130, actualul liceu „Eugen Lovinescu”, am fost lovit de un junior al echipei Steaua București. Pentru mine, meciul s-a terminat în minutul 6. Deși genunchiul se umflase, am asistat în continuare la acea dispută. A doua zi, un vecin m-a dus cu mașina lui la Policlinica C.F.R. de lângă Gara de Nord. Am fost trimis de urgență la spitalul C.F.R. 2!
– parinți, mentori, profesori?
Cel care m-a încurajat să scriu a fost medicul care m-a operat de menisc, Schreithofer Ludovic Iuliu. Era medic și locuia în Cluj-Napoca. Venise la București pentru specializare – ortopedie. După ce m-a operat, împrietenindu-ne, la sfârșitul săptămânii poposea la mine acasă. Mâncam împreună și mai discutam despre viața noastră. Îi spusesem că lucrez pe vagoanele poștale în cadrul Companiei Naționale Poșta Română. Între timp soția lui, Maria, ajunsese la București pentru un control medical. Laioș, cum îi spunea Maria, urma să plece acasă, terminându-și stagiatura. Pentru că nu îi dădusem nicio „atenție” când mă operase, înainte de a pleca l-am invitat la o întâlnire de „la revedere”. Discutând cu soția mea cum facem să „ieșim” onorabil din situația creată de mine, dar cu enormă plăcere, (se știe ce situație era în anul 1983 când nu se găsea de ale gurii), bani nu prea aveam… Soția m-a înțeles că trebuie să fim Oameni! În noaptea dinaintea sosirii lui Laioș și a Mariei, dorind să-i mulțumesc nevestei pentru gestul său, am scris o poezie pe care am citit-o înainte de a bea primul păhărel de coniac. La masă erau prezenți socrul și părinții mei. După ce am citit poezia, Laioș a spus:
– George, știi că ai talent?
Apoi, Maria a continuat:
– Bărbate, mie nu mi-ai dedicat nicio poezie! George i-a dedicat Marianei!
Așa s-a întâmplat atunci și, prinzând curaj, am continuat să scriu…
Ca mentori îi pot aminti, în ordinea trecerii prin viața mea, pe Valentin Deșliu, Nicolae V. Coban, Valeriu Filimon, Ion Rotaru… Sunt cei de la care am învățat aproape totul!
– atracția pentru literatură scris – (cărți preferate)?
Nu-mi dau seama dacă am fost atras spre literatură. Cărți preferate, nu mai știu dacă aveam… Am fost un copil timid, îmi era jenă și de umbra mea! Dumnezeu știe cum am ajuns să fiu cunoscut și să cunosc atâția oameni valoroși.
– primele realizări literare, primele scrieri?
În luna aprilie, anul 1984, am mers la un cenaclu literar pe care îl conduceau Valentin Deșliu și Nicolae V. Coban. Probabil, văzând domniile lor că am talent au spus să-mi aleg un pseudonim, numele meu fiind Ion GHEORGHE. Am scurtat prenumele Gheorghe și am ales, ca nume, TEI – cartierul în care m-am născut. Așa am devenit George TEI… Văzând că sunt apreciat în cadrul cenaclului, în 1985, luna mai, ajungând la Satu Mare cu vagonul poștal, am mers la redacția ziarului local „Cronica Sătmăreană”. Redactor șef era domnul Florea Dincă. Dânsul mi-a spus că nu poate publica decât poezie patriotică, dar nu patriotardă. Am lăsat o poezie care a fost publicată în aceeași lună.
– aprecierile citiorilor?
Nu știu ce să spun despre aprecierile cititorilor… Sunt convins că poezia mea este apreciată, dar sunt sceptic în ceea ce privește sinceritatea lor. Între cititori mai sunt și prieteni. Acestora le-am spus că nu cred în aprecierile lor pentru că prietenii nu te vor critica! Dar rămân aproape de ei!
– publicarea (materiale publicate, cărți, reviste)?
După cum spuneam mai sus, am început să public în ziarul local „Cronica Sătmăreană”. În același an 1985, spre toamnă, mi s-a publicat un grupaj de poezii în revista „Orizont” și o poezie în revista „Tomis”, la care Nicolae Motoc era redactor șef, pe aceeași pagină cu poetul Arthur Porumboiu. Au urmat apariții în revistele: „Destine”, „Luceafărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Contemporanul”, „Literatorul”, „Bucureștiul literar și artistic”, „România literară”, „Suplimentul literar al Scânteii Tineretului”, „Steaua”, „Tribuna Veche”, „Sud”, „Tecuciul literar” etc. Nu am ținut un carnet cu toate cele…! Anul acesta (2021), am reușit să scoatem revista „Contrast literar”:
Director – Cornel Păunescu
Redactor șef – George Tei
Redactor șef adjunct – Andra Duminică
Senior editor – Eugen Cristea
– școli, cursuri de pregătire… tot ce vă avantajează!!!
Dacă este vorba despre școlile unde am învățat, nu am mult de scris:
– Am absolvit 7 clase la Școala nr. 30 mixtă – Palatul Ghica Tei (București)
– O școală profesională de Construcții – Montaj, obținând o diplomă de faianțar – mozaicar.
– tematica producției scrise (a dvs. desigur!)?
POEZIE, POEZIE, POEZIE! De dragoste, cu accente filosofice în special la versul liber.
– critici de specialitate asupra materialelor publicate…?
Plecând de la Acad. Alexandru Balaci și Geo Călugăru, trecând prin Cluj-Napoca pe la Prof. Univ. Constantin Cubleșan și prozatorul Nicolae Benea poposind în casa Acad. Gheorghe Păun în Curtea de Argeș, apoi intrând în Râmnicu Vâlcea la catedra Prof. Ion Drăghici, zburând către Tecuci la prof. Ionel Necula, retras pentru puțin timp în comuna Bolintin Vale, la un păhărel de vin cu Constantin Carbarău și Florin Vlad, luând trenul până la Ploiești pentru al saluta pe Victor Sterom, ajung în Turnul Chindiei spre a-mi lua „adio” de la Mihail I. Vlad. Obosit, mă reîntorc la București pentru a le mulțumi lor: Radu Cârneci, Constant Călinescu, Prof. Univ. Nicolae Georgescu, Aureliu Goci, Lucian Gruia, Andrei Grigor, George Stanca, Prof. Dr. Marian Nencescu, urc pe scenă alături de Eugen Cristea și mai urc câteva trepte până la Prof.Univ. Valeriu Filimon și Ion Rotaru. Mai urc o treaptă și pătrund în biblioteca unde o găsesc pe Antoaneta Darie citind din poeziile mele…
– proiecte de viitor?
Romanul autobiografic. Când voi împlini 90 de ani, dacă mă va ajuta Dumnezeu…
– și tot ce doriți să evidentiați în problema scrisului dvs.!
Atât, deocamdată!
—————
George TEI
București
31 Decembrie 2021