Lacrima îngerilor
străin într-o lume nebună
mă cațăr spre lumină
să cuprind gânduri în palme
cu speranța deșartă a mă întâlni
în ochi se zbat aprige vânturi
din nord, din sud
pe cel de la apus
nici azi nu știu cine l-a adus
într-o zi am trecut pe aici
acolo, pe la noi
lăsasem muguri de iubire
să încolțească în vale, la voi
acum pășesc prin lumi de păcate
din vremuri culese, apoi adunate
pe buze port albi crini
ramuri de măslini nu mai am
le-am adunat într-o noapte de beție
un rug să fac din acest tragic pământ
în vatră, azi, focul e stins
de dureri, de tăceri
uneori mai vorbesc
cu timpul, cu mine, cu anii pierduți
sub pietrele reci se adună sufletele celor plecați
seara ascult cum țipă sângele în arterele lumii
singur pe un ciot de memorie
adorm într-un gând
îngerii coboară de pe umeri plângând
Între nuferii cerului
treceau vremuri în goană
tu ascultai tăcerea nopții între nuferi
ciripeau stele în cer
m-am așezat pe o stâncă
spălându-mi chipul în mare
lăsând să curgă printre degete clipa
dacă aș fi știut să-ți cunosc lacrima
Dor de mamă
azi a plecat și mama
și nu-i bine
nu mai aude stropii ce se sparg de geam
azi nu mai sunt decât speranța nimănui
aprind bezmetic felinare în pridvorul casei sperând să sting întunericul din jur
sunt disperarea unui rămas bun nebun
azi telefonul nu mai sună
te ascult acum în rugăciuni
privirea nu vrea să înțeleagă că am rămas al nimănui
piciorele-mi sunt grele și cruce mi-e durerea
clepsidra este rece și timpul a trecut
For you
ce tristă e singurătatea
un loc gol în eternitatea reîntoarcerii
în nopți târzii
să vii femeie pe la noi
nu te-am uitat
să știi, să știi
nici azi, în nicio zi
te voi ține de mână
aici și dincolo
în neliniștea cuvântului nerostit
Viorel Birtu Piraianu