Daniela BALAIITA: Măreția iubirii (poeme)

ARTA DE-A TRĂI FRUMOS

 

Zâmbește și atunci când ți-e greu

Măcar uneori dacă nu mereu.

În zâmbet îți găsești puterea

Și numai el îți poate obloji durerea.

 

Iubește și atunci când totu-i pierdut

Și cerul peste tine brusc a căzut.

Un sfârșit poate fi un alt început

Chiar dacă din apa tristeții ai băut.

 

Iartă mereu, chiar de nu-i ușor

Fiindcă în viață totu-i trecător.

Zâmbește, iubește, fii omenos

Aceasta e arta de-a trăi frumos!

 

 

MĂREȚIA IUBIRII

 

Este iubire când doar cu privirea un

 

fluture atingi

 

Ca aripile-i diafane nicicând să nu-i le

 

frângi!

 

Este iubire când marea tu o dezmierzi

 

cântând

 

Și ea îți mulțumește-n unde, cercuri

 

desenând!

 

Este iubire când tu mă porți mereu în

 

gând

 

Iar eu aud inima ta lângă a mea,

 

bătând!

 

Și atunci când adormim în liniștea

 

iubirii

 

În vise ne înfloresc în taină,

 

trandafirii!

 

 

ROȘU-AURIU ȘI GALBEN DE ARAMĂ

 

 

Plâng frunzele …iarăși plâng

Și galbene se aștern peste pământ.

Cad stropi de ploaie mari și reci

Și bruma strălucește pe poteci.

E frig și zarea-i neagră-plumburie

Iar codru e îmbrăcat în haina-i ruginie.

Văzduhu-ntreg miroase a mere coapte

Când ziua dispare brusc în noapte.

 

Cerul întreg de vânt îi amorțit

Și-a adormit se pare înainte de zenit.

Iar stele răsucite cu fire de lumină

Îi țes să-i fie cald, pânză de zibelină.

 

Și până-n zori când soarele răsare

Lumea întreagă-i prinsă în visare.

Visează în culorile tale toamnă

De roșu-auriu și galben de aramă.

————————————

Daniela Balaiita

Noiembrie 2020

Lasă un răspuns