CLOPOTELE
(Vecinului Petrică-30 august, 2020)
Auzi clopotele
din turla bisericii
dușman nevăzut
Covid 19.
Cine-o fi murit
oare?
să spun că mă doare!
mă doare…
că nu știu de unde
de când și de ce
s-a schimbat lumea?
om cu om nu se vede,
văr cu văr nu se-ncrede
mamă și tată ținuți
la distanță!
vai și amar de așa
viață!
Telefoanele însă
sună de zor
dacă ne e dor
-Ce mai faci?
-Cum trece timpul?
-Ia, mai stau
sub Pomul Vieții
pe Banca Tăcerii
visând…
Danga, danga
lovește timpanul
bătut de soartă
e mortul, sărmanul!
Se-aude un sunet
prelung, tipicar
să știm că în viață
suntem pe tipar!
O, Doamne,
mai lasă-mi o zi
să-i văd cum cresc
ai noștri copii!
Să știu că au și ei
în viață un dor
și că n-au uitat
de țara lor!
Viața mea e
un capăt de val
un colt de stâncă
biroul oval?
Nu am puterea
altceva să zic
decât o mare speranță
sau poate nimic!/?
––––––––––––
Prof. OLIMPIA MUREȘAN,
Asociația Scriitorilor, Baia Mare, Maramureș,
Ulmeni, august, 2020