Suflet ciobit …
Sufletul meu ?! …
Ca o oglindă, … ciobit …
Din cauza rănilor nu-ți vezi chipul.
Înăuntru-i lumină,
dar calcă pe vârfuri,
când sunt ațipit! …
***
Serafic mă priveai,
dintr-un ochi fără pleoape,
de tren călător,
printr-un anotimp plutitor …
Tulburată de prezența-mi erai
și de eterna noastră necunoaștere …
Ne luam la revedere.
Fuseserăm doar colocatarii
aceleiași clipe
dătătoare de fioruri
vindecătoare de dor de moarte …
Din când în când,
îți mai înalț câte un gând
„dintr-o secundă,
de scânteie de rănire de meninge” …
Te caut ! …
Așteaptă-mă, … sau te aștept ! …
Dincolo …
***
Nu pot să te iubesc
nici chiar așa
definitiv! …
Atunci,
ce-ar mai rămâne
din tine?! …
––––––––––
Iulian CREȚU
25 august 2020