ROMÂNI, ÎNNEVOIȚI DE SOARTĂ
Voi cei plecați departe de țară și de neam,
Înnevoiți ca alții de zeul zilei, BAN,
Purtați cu voi de-apururi în suflete și-n minte
Mirosul de țărână, sarmale și plăcinte,
De cozonac și pâinea cea coaptă în cuptor,
De vinul cel sălbatic și apa de izvor,
De slană afumată, jumări și de cârnați,
De țuica mărgelată și castraveți murați,
De-o roșie cărnoasă ce se topește-n gură,
De-o zamă de șălate, de-o caldă tochitură,
De-o pară mălăiață, de-un măr dulciu la gust,
De-o mură neagră coapă, de un pahar de must.
De-o vorbă rămânească și-un cântec trăgănat,
De-o nuntă și-o beție cu prietenii de-un leat,
De-o noapte în visare, acol’, pe paie-n șură,
De-o ceartă țigănescă, de-o sfântă-njurătură.
*
Pe-acolo totu-i altfel de cum e pe la noi,
Nimica gust nu are, vă zbateți în nevoi,
Iar dorul de acasă v-omoară-n zi de zi
Și-nstăinați îmi sunteți mereu de-ai ‘voști copii.
**
Sărmani pribegi prin lume, înnevoiți de toate,
V-a amăgit visarea, că-mi curge miere-lapte
Pe-acol’, prin depărtarea ce-o tot lungiți în ani,
S-aveți și voi ca alții, în pungă, vre-o doi bani.
———————————–
Mircea Dorin ISTRATE
Târgu Mureș
20 iulie 2020