VRAJA VISULUI PIERDUT
Parfumul delicat al florilor de tei
ne conducea pe calea singulară
a pașilor rămași pe lungile alei
la marginea vacanțelor de vară.
O, cum s-au dus acele zile înapoi,
spre zările de timp nemărginite,
lăsând-ne doar teii la fereastră goi
și frunzele din parcuri vestejite!…
Iar de te caut, fără grabă, în trecut,
văd chipul tău în rama neuitării,
sub vraja dulce-a visului pierdut
întors din drum pe-aripa înserării.
Miraje noi se-ntorc în fiecare zi,
rescrise într-o magică-ntrebare,
pe care o aud: „a fi sau a nu fi?”,
când umbra ta în asfințit dispare.
———————————————–
Corneliu NEAGU
București
16 iunie 2020