De câteva luni încoace, Îngerul Despărțirii răscolește toate ungherele lumii! Imaginile cutremurătoare ale stivelor de sicrie și ale mormintelor înghesuit săpate mărturisesc efectele extreme ale bolii Covid-19. Pare că întreaga omenire a devenit adoratoarea lui Azrael (unii se roagă pentru cei trecuți în lumea drepților, alții pentru a se fofila din ghearele lui)! În afară de moartea fizică, zilele acestui leat mustesc de despărțire! Unii patronii s-au despărțit de angajați, iar fluxurile de știri semnalează creșterea numărului de divorțuri. Incertitudinea viitorului, umbra lungă a Morții, traiul forțat și îndelungat în același spațiu restrâns sau dimpotrivă separarea forțată timp de săptămâni și luni le-au accentuat oamenilor senzație de sufocare morală. Monotonia, dificultățile suplimentare ale traiului în pandemie, combinate cu posibilitatea îmbolnăvirii au crescut încărcătura psihică a partenerilor. Descătușarea acestei tensiuni a produs ruptura definitivă în urzeala și așa slăbită a multor cupluri contemporane!
Despărțirile îndrăgostiților sunt întotdeauna traumatizante cel puțin pentru unul dintre ei și de regulă, pentru amândoi. Lumea interioară este cuprinsă de flăcările durerii și ale incertitudinii! Până acum câteva zile, îți construiseși în minte o imagine a unei vieți în doi care, prin liantul iubirii și întrajutorării, reușește să depășească obstacolele vieții. Și iată că, deodată, această certitudine este hăcuită de Soartă! O vorbă spusă pe un ton mai altfel, o glumă nereușită, rostită într-un moment neinspirat sau moralul scăzut al unuia dintre îndrăgostiți, căutând în van consolarea în brațele celuilalt sunt tot atâtea scântei care declanșează explozia afectivă a cuplului…Ani de relație se prefac în scrum în câteva clipe!
De unde își trage, oare, forța misterioasă această energie distructivă ce pulverizează punțile închegate între două inimi? Viktor Frankl constata că o reacție anormală într-o situație anormală este, de fapt, un comportament normal. Cum tot mapamondul trăiește încă anormal, firescul reacțiilor neobișnuite nu trebuie să mai mire pe cineva.
Sub tot acest morman de scrum, mocnește jarul suferinței! După epuizarea furiei inițiale și chibzuirea deciziei separatorii, sufletul și trupul ți se revoltă! Tânjești după atingerea celuilalt, după mirosul lui! Unde mai pui că noaptea, îi priveghezi stafia care îți domnește gândurile, iar după un scurt și agitat somn, trezindu-te speriat îl cauți prin așternut fără rost…! Este perioada lungă și epuizantă a servajului după cel sau cea pe care o aleseseși ca Zeitate a Speranței într-un Mâine mai luminos!
Consecința oribilă a dispariției partenerului este surparea strălucitorului templu al dragostei în sufletul celuilalt! Este vorba de o adevărată mutilare sufletească, pentru că în împrejurările constrângătoare, privative ale epocii pandemice, singura resursă ce ne rămâne pentru a ne îndura cu demnitate suferința este contemplarea plină de iubire a chipului persoanei iubite…Dar dacă aceasta caută să se elibereze de tine, ce-ți mai rămâne? Doar amintiri, doar fantome!
Cum să-ți mai păstrezi credința optimistă în dragoste? Sociologii Ulrich Beck și Elisabeth Beck-Gernsheim au relevat adevărul tragic al prezentului: când dragostea învinge în cele din urmă, ea înfruntă tot felul de înfrângeri.
–––––––––
Cosmin DĂRIESCU
Iași, 31 mai 2020