ÎNLĂCRIMATU-ȚI DOR
O luntre-mi trece lacul de valuri tremurată
Și-a lor înfiorare mi-o mângâie ușor,
În urma ei cea cale rămâne înspumată
Sub scânteieri de stele, din cerul nopților.
La mal, prin ‘nalte trestii mi se deschid cărări,
Ca ea, Crăiasa Nopții, în falduri de lumină,
Pe prundul de luceferi în mii de irizări
Să ne-ndulcească somnul visărilor în tihnă.
Ca fulgul în plutire, cu pas mărunt, ușor,
Ea trece pe cărarea cu iarba-nrourată,
Și-n pragul casei tale, cel sărutat cu dor,
Îți pune-a mele gânduri să dormi înfiorată.
Și-n visul tău de-o clipă pe mine-o să mă pună
Alăturea de tine în strânsă-mbrățișare,
Iar gura mea-n cuvinte de-alint în noapte-ți spună
Cum de a ta iubire-s, topită lumânare.
Tu n-ai să știi vre-odată de fost-a vis, trăire
Clipita nopții care te-a-nfiorat ușor,
Mi-i pune-n gându-ți tainic ca bob de fericire,
Să-ți fiu de-alungul vieții, înlăcrimatu-ți dor.
———————————–
Mircea Dorin ISTRATE
Târgu Mureș
2 mai , 2020