– album Splendori –
…Te uiți spre cer, rugile ți-o iau înainte, se rostogolesc înaintea Domnului în bucurie și obișnuință iar tu te vezi dintr-o dată în copilărie, cu rochițe de vară și pofta de poame cât frunzele pe gard, visezi dorul neterminat de-a pleca în vacanță la țară… Ți-o iau înainte pașii parcă fugăriți prin praful dealului lin până la vie unde ești stăpâna vișinului și ale ”luminițelor roșii cu gust dulce acrișor… Cauți pui de păsări, le-ai vrea pe toate în sân să-ți cânte toate odată iar tu, să le liniștești cu bătăile inimii ca niște mânuțe ce știu să mângâie, liniștească, până la tăcere. Mănânci, aduni în sân vișine, ai fugi după iepurii care sar și arată mai înalți decât tine. Începi să râzi soarelui care e gata să te ducă până acasă dacă asculți și o iei ușor în urma lui… Un drum de aur în care el, tu și umbra ta, vă întoarceți de fiecare dată acasă. Te oprești în coastă la Cazacu, mai cânți o melodie pe care numai el soarele o înțelege și -ți promite din rugina razelor că mâine, te va aștepta dimineața pe țol să te răsfețe în dansurile razelor multicolore pe care ai vrea să le ții în sân ca pe păsările din vișin… E seară, imaginile au trecut dealul spre Porumbu de unde se-aud zbierete de animale dornice de apă, copii fericiți de întoarcerea părinților acasă. Miroase a prune pârguite, fân, corcodușe cât stelele pe cer care te îmbie pe crengi. Te întorci, să iubești poteca spre vie, rugii ce-ți agață rochița și… te-au trezit din dulcea, minunata copilărie, cu ochi umezi…
——————————–
Alexandrina TULICS
Oconomowoc, Wisconsin, S.U.A.
23 martie 2020