Cartea „Istoria reală a Ardealului”-apărută la Editura Emma Books, Sebeș, 2019-scrisă de distinsul profesor, filolog, critic și eseist Costel Neacșu aduce-n prim plan istoria Ardealului nostru drag –loc unde s-au făcut multe nedreptăți și locul unde dreptul de a fi român este contestat și astăzi.
Mergând pe firul istoriei Ardealului și bazat numai pe documente autentice și nu din auzite, cititorul acestei cărți poate să discearnă adevărul de minciună, manipularea prin mijloacele mass-media a adevărului istoric și poate singur să-și dea seama care au fost condițiile de luptă și glorie în luptă pentru menținerea ființei naționale române în condiții atât de vitrege.
Ca și cititor al acestei cărți am observat de ceva timp că există în lume forțe interne și externe „care au concurat și concură la destabilizarea Ardealului” ,așa cum subliniază în prefața cărții prof. univ. dr. Corvin Lupu”, iar autorul în „Cuvânt înainte” spune că această carte stă ca un „ghimpe” în „coasta” falsificatorilor Istoriei României-în intenția „talibanilor” lumii noi de a ne improviza o altă identitate.
Din epoca preistorică se amintesc adevărații noștri strămoși :„Neamul tracilor este, după al indienilor, cel mai mare dintre toate…ar fi de neînvins și, după cum cred ei, cu mult mai puternici decât toate popoarele”-Herodot, părintele Istoriei.
Cum să nu fii mândru când știi că marele neam al tracilor, a cărei rădăcină etnică o reprezentăm noi astăzi, a avut o cultură avansată-descoperirile de la Tărtăcaia, județul Alba-care datează din 4700 înainte de Hristos, într-o epocă istorică dinaintea înființării Romei, a înfloririi Greciei, a venirii ungurilor în Europa și nu trebuie să uităm faptul că suntem singurul popor european ce are o continuitate de 6700 de ani pe același teritoriu, cu limbă și scriere la fel de vechi. Geto-dacii- spunea același Herodot : „sunt cei mai viteji și mai drepți dintre traci.” Astfel, strămoșii noștri ante-romani au fost: „elementul autohton traco-dacic. Apoi a venit elementul cuceritor, latinofonii (romanii), al treilea element a fost cel migrator, cu elementul slav preponderent.”(Prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române).
Despre epoca antică se spune în mottoul capitolului „Ungurii ne-au „șters” pe Burebista și Decebal! Iar poetul Mihai Eminescu scria :„ Este un popor brav acela care a impus tribut superbei împărătese de marmură a lumei: Roma…și a fi descendentul unui popor plin de eroi, plin de noblețe, de amor de patrie și de libertate…n-a fost și nu va fi rușine niciodată”. Burebista a fost cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Thracia și stăpânind toată țara de dincolo de fluviu(Dunăre) și pe cea de dincoace.” se spune la Muzeul de Istorie Națională din Bulgaria în fragmentul inscripției de la Dionysopolis-Balcic; celălalt cârmuitor Decebal al cărui nume înseamnă „cel curajos”-descris de Cassius Dio ca „viteaz în luptă…el a fost mult timp pentru romani un potrivnic de temut, pe care însuși împăratul Traian îl voia mort, să-i vadă capul tăiat, Traian cu armata sa cea mai puternică din lumea antică s-a bucurat că a reușit să „pună mâna” pe Dacia Traiana-transformând în provincie imperială numai Transilvania, fără colțul sud-estic dintre Oltenia și Carpați, Banatul și Oltenia, căci în Maramureș, Crișana și nordul Moldovei au continuat să zburde, ca „păsările cerului” dacii liberi. Prof.univ. dr. David Prodan, academician-scrie că: „Ungaria jură că suntem balcanici, bulgarii că suntem carpatici. Ba ungurii că suntem fără patrie dată, rătăcitori cu turme. Iar acum ne contestă și latinitatea! Ne caută și alte origini, alte patrii… Ți se pare cel puțin ciudat: un popor categoric migrator numește migrator pe altul categoric sedentar. El vine însă cu un „titlu de noblețe” de cuceritor cu sabia și violența calului față de blândețea boului și a oii…Același istoric scria: „Ungurii nu de adevăr au nevoie, ci de mistificarea lui, de un drept istoric care nu li s-a cuvenit niciodată. Ei au nevoie de propriile viziuni, care depășesc istoria”. Un cărturar ungur budapestanul P. Levandai cu un spirit lucid și critic va descrie cum au reușit ungurii să devină „flagel pentru Europa” În anii 898-955-după ce fuseseră puși pe fugă de bulgari în 895, apoi trecuseră Carpații Păduroși invadând Transilvania sub conducerea lui Arpad 895-896, apoi învingându-i pe italieni în 899, arzând Bavaria în 900, jefuind pe germanici între 906-954-ungurii au fost puși în situația de a se întoarce în Panonia, înainte fiind învinși la Lechfeld- de germanii conduși de Otto cel Mare; pentru toate acestea subliniază autorul ungur, acest neam de stepă-de unguri migratori, este în fapt „un neam groaznic, iute la supărare„ care, în „ incursiuni de pradă în Europa a răspândit pretutindeni numai spaimă și oroare.”…„a fi ungur este o nevroză colectivă, cusurul principal al lor este că ei pricep lent și judecă pripit”…
Din epoca medievală se amintește eroul de la Gilău prin evocarea Monumentului de la Gilău al lui Gelu ucis în luptele de pe Someș „Aici a căzut jertfă în urmă cu 1000 de ani voievodul Gelu(850-901)erou și martir al luptei de apărare a Transilvaniei împotriva triburilor maghiare”; răscoala de la Bobâlna în 1514 și barbaria cu care ne-au dezonorat minoritarii prin Unio Trium Naționum prin care nu li se acorda nici un drept românilor deși erau majoritari, se poate vedea și acum din nou vor să ne transforme în „tolerați” ai propriei țări, se urmărește să fim tratați ca cetățeni de rang inferior în Europa și discriminați în România(a se vedea situația românilor din județele Mureș, Covasna și Harghita);Mihai Viteazul-cel ce-a unit pentru prima oară cele trei țărișoare e cunoscut de elevii din Ungaria de astăzi ca un „aventurier„; răscoala condusă de Horia , Cloșca și Crișan în timpul căreia nici Viena și nici Roma nu se așteptau ca atât de dramatic să se confrunte„ cu ultima mare revoltă din Europa-cea a românilor transilvăneni”-iobagii care nu mai suportau dubla exploatare, cea a nobilimii maghiare și a Curții Imperiale vieneze; se cunoaște supliciul înfiorător al tragerii pe roată-un mod de represiune cum numai domnitorul Brâncoveanul mai suferise(celor patru copii și domnitorului li s-au tăiat capul; reprezintă moduri bestiale de a te răzbuna pe cineva-care e om totuși, nici animalele nu atacă-numai atunci când sunt flămânde!
Epoca modernă este marcată de dualismul austro-ungar(1867-1918)așa cum scria Academicianul A. D. Xenopol în 1913: „Regimul maghiar a ajuns o groază…Tratare mai brutală, mai nedreaptă și mai lipsită de cel mai elementar simțământ de omenie decât aceea pe care ungurii o impun naționalităților nemaghiare nu s-a întâlnit niciodată în decursul istoriei…toate celelalte popoare din acest regat trebuie să muncească numai în folosul nației stăpânitoare…patru milioane de Români sunt reprezentați în camera de la Budapesta de cel mult 8 sau 10 deputați, pe când Ungurii adevărați, opt milioane cel mult, împreună cu Evreii sunt reprezentați prin mai multe sute”. Ungurii nu au stăpânit legal singuri Transilvania nici măcar în cei 51 de ani și câteva luni de administrare(1867-1918), ci tot sub „ aripa austriacă”. Deci cum a fost și cum este astăzi relația dintre maghiari și români: ne-au impus ca limbă oficială limba maghiară-1879-legea Trefort; ne-au furat numele prin maghiarizare-1881-legea maghiarizării numelor S. Telekeș considera că„ botezul național este mai important decât cel religios!”, Legile lui Aponyi-un conte despre care scriitorul rus Lev Tolstoi spunea că în Ungaria acesta nu recunoaște nemaghiarilor nici măcar calitatea de oameni; au judecat și condamnat pe conducătorii politici memorandiști 1892-1894 ;ne-au schimbat denumirile localităților-legea din 1891, ne-au maghiarizat grădinițele 1912, și învățământul primar 1907; ziare suprimate, ziariști băgați la închisoare, învățătorilor și preoților li s-a făcut viața cum nu se poate mai mizerabilă, chiar și poetul ungur Adi Endre ia atitudine scriind: „Am învățat…că este patriotic să înjuri germani, sârbi, români, slovaci? Așa să fie? Dacă este așa, eu declar solemn că nu sunt patriot…(Nagyvarodi Naplo, 16 iunie, 1903); sub presiuni la nivel înalt memorandiștii au fost eliberați, dar mărețele cuvinte rostite de Ioan Rațiu-președintele P.N.R. în procesul di 1894 de la Cluj vor răzbate peste veacuri: „Exclusivismul de rasă a declarat război de exterminare limbii și naționalităților noastre…Nu putem decât să acuzăm în fața lumii civilizate sistemul asupritor, care tinde să ne răpească ceea ce un popor are mai scump: legea și limba! De aceea nu mai suntem aici acuzați, suntem acuzatori!…; „toate nedreptățile suferite de frații noștri(din Transilvania) au întreținut între țara noastră și Monarhie un element continuu de animozitate pe care Guvernele Regatului nu au ajuns să-l potolească decât cu prețul unor mari dificultăți și numeroase sacrificii(Declarația de război a României adresată la 14 august1916, Austro-Ungariei)”; bravii soldați români intrând pe teritoriul Ungariei au reușit prin bravul general G. D. Mărdărescu să ocupe Budapesta în august 1919 până în noiembrie1919, în acel moment, unic în istorie, a avut loc defilarea de onoare a Diviziei I Vânători pe strada Andrassy în fața comandantului trupelor române din Transilvania- pe când -pe Palatul Parlamentului din Budapesta se urcaseră doi olteni-soldatul craiovean Iordan și caporalul mehedințean Bivolaru din Severin care au pus în vârful Steagului Național al Ungariei opinca valahă, acolo a stat „opinca” timp de câteva săptămâni ca simbol al demnității naționale a românilor-valahi, adică a celor forțați de unguri să viețuiască amar de vreme sub insultele de„ opincari” și „mămăligari”, dar și a jertfei celor 339117 morți, 299000 grav răniți și 116000 de prizonieri sau dispăruți în Primul Război Mondial. Acesta-i adevărul! Dacă nu cunoaștem istoria cea adevărată, ea ar putea să se repete!
Referitor la epoca contemporană scriitorul patriot Costel Neacșu pornește de la ideea răstălmăcirii extremiste a Rezoluției de la Alba Iulia 1 Decembrie 1918 de către extremiștii unguri de atunci și până azi, astfel minoritatea ungară din România, spre deosebire de toate celelalte minorități, nu a recunoscut niciodată în mod explicit, global și oficial Unirea cea Mare, prin acest act românii din Transilvania s-au conformat întocmai principiului autodeterminării popoarelor-enunțat de președintele american Wilson, textul rezoluției de la 1 Decembrie 1918 se găsește în original la Muzeul Național al Unirii de la Alba Iulia-el a fost citit public de ortodoxul Vasile Goldiș, cele patru mari puteri europene au monitorizat și încă mai monitorizează problema minorității maghiare din Transilvania,„ ei s-au făcut garanți ai generozității românești în acordarea drepturilor și libertăților civile, așa cum Ungaria și maghiarii din Transilvania nu au dovedit niciodată în istorie față de români”, din 1918 și până azi nici o minoritate etnică din Europa nu se bucură de atâtea drepturi pe care le au maghiarii din România, după 1989-maghiarii participă la guvernare în mod constant, România este singura țară din Europa în care minoritățile înregistrate oficial independent de numărul membrilor lor, sunt reprezentate în parlament, la Alba Iulia nu era vorba nicăieri despre acordarea autonomiei pentru vreo minoritate ci, despre asigurarea „ deplinei libertăți naționale”-la noi toate libertățile despre care a fost vorba s-au îndeplinit și se îndeplinesc zi de zi.„ Atunci, de ce se mai plâng maghiarii din ROMÂNIA: se plâng pentru că vor de fapt ca Transilvania să fie unită cu Ungaria, nicidecum să trăiască lângă„ românii inferiori”; așa cum scria jurist George Pop de Băsești-președintele P. N. R. din Transilvania: „Patriotismul maghiar este Imperialismul unei națiuni obișnuite să domine, să asuprească și să-i exploateze pe vecinii săi. Acest tip de Herremwolk, acest popor de stăpâni și cuceritori nu vrea, nici învins, să se adapteze la ordinea morală și politică a unei Europe noi, el este inaccesibil la ideile de democrație, de libertate și egalitate între națiuni. Pentru a trăi, el are nevoie de popoare de sclavi care muncesc și suferă ca el să comande și să se bucure. El n-a știut să vadă în acest război sfârșitul imperialismului și începutul unei ere de libertate pentru națiunile mari și mici!”-si aceste aspecte ale unei ideologii și ale unor minorități le sesiza de mult timp „bătrânul nației” de la Băsești -Maramureș.
În legătură cu tratatul de la Trianon, intrat în vigoare la 4 iunie 1920, nu a fost semnat între Ungaria și țările vecine ei, cum cred unii neavizați, ci, a fost un acord internațional semnat între Ungaria și restul lumii, deci , Ungaria nu ar avea teoretic o problemă neapărat deschisă cu România, ci cu 22 de state din care 10 europene și 12 extraeuropene în numele cărora au semnat documentul cu personalități importante, 36 de plenipotențiari reprezentând superputeri precum S.U.A., Japonia, China, Franța, Anglia, Italia etc-toți aceștia și-au pus semnătura nu doar pe un act-plăsmuit peste noapte cum s-a făcut de fapt la Viena în 1940, s-a semnat acest acord după doi ani de consfătuiri, tratative, analize de date oficiale-prin care se recunoștea oficial unirea Transilvaniei cu România și la care guvernul Ungariei s-a angajat prin semnături să fie parte, tratatul de la Trianon nu a desființat nici un stat, ”ci a dat Ungariei posibilitatea să devină un stat național suveran și independent desprins de Austria, cu capitala la Budapesta, acest nou stat nu exista înainte de 1914 și, dacă se plânge că la Trianon i s-a luat două treimi din teritoriu-trebuie să afle că i s-a luat exact ceea ce nu era al lui și, astfel, au fost eliberate numai acele popoare pe care Ungaria le-a călcat în istorie”; Ungaria nu și-a respectat niciodată angajamentele luate la Trianon-având mereu o atitudine refractară și ducând o campanie revizionistă; acest tratat a fost semnat din partea României de o eminentă personalitate N. Titulescu și de ministrul de stat de atunci I. Cantacuzino. Tot din perioada contemporană face parte „barbaria hortystă în Transilvania-tragismul anului 1940 când s-a deschis focul asupra românilor pașnici, când armată ungară în complicitate cu minoritatea maghiară au pus în practică ocupația cu administrație militară și civilă-„ stăpânii” Transilvaniei ocupate au dat dovadă de o intoleranță care nu are nimic în comun cu civilizația secolului XX! Românii au fost supuși unui regim diabolic de exterminare, fiind crunt terorizați prin expulzări, dislocări de populație, maltratări, bătăi, schingiuiri, crime, jafuri, rechiziții, asasinate. De asemenea, peste 150000 de evrei au fost deportați de administrația ungară din Transilvania în lagărele de exterminare naziste, ulterior aruncându-se responsabilitatea asupra românilor…(relatarea va continua).
———————————–
Prof. Olimpia MUREȘAN,
L.S.R. – Maramureș