SIGMA
Călătoresc prin gânduri
ca un fascicul spre ziua de mâine,
străpung impermeabilul zid al tăcerii
cu speranță și zeci de mii de cuvinte.
În urma mea leg coarde,
crucilor de azi le asociez martirii de mâine și,
fac noduri între ce a fost și ce va fi.
Ostenesc prin ale mele mâini
două, universuri să conectez.
De ar fi să visez cu tine la noapte,
în liniștea de după ultimul apus de Soare,
Sigma, regenta vieții și doamna omului
însumează-mi tinerețile în cosițele vârstnicului.
Burghezia sufletului este albia ce-mi umpli
cu ecuația ta de-a pururea variabilă,
tot ce am făcut până acum a pornit de la frumos
și a devenit reverie întruchipată, cei doi ochi
iubitori care privesc spre cosmos.
Tinde, șir de aur, precum tind și eu spre nesfârșit,
străpunge însuși destinul fiecărui om
care a murit în ziua promisă altui chip!
Prin gânduri nu mai contenește a sta
corabia spiritului meu,
vrea a se duce în zările străine
alături de infinita rază de Dumneze
AGAPIA
Este natural, firesc, uman
să vrem să cuprindem totul,
să mărturisim că este greu de cuprins,
pentru a creste bucuria,
pentru a ne apropia cumva de neatins.
Eu cuprind la fel, dar mă mir cât e de simplu
să te țin în brațe pe tine,
să mă las acoperit de Tine,
să ajung să împlinesc profeția firii noastre,
de oameni – lumini superbe de sub astre;
să iubesc o lume ce te cuprinde pe tine;
să mă las cuprins de o lume
care vrea să iubească inclusiv și pe mine.
Tu, și Tu sunteți lumea mea cea frumoasă,
iar eu mă străduiesc să fiu lumea voastră,
măcar pe puțin atât de frumoasă.
FLORILE GÂNDULUI
Pentru a fi un om plin,
nu trebuie decât să lași încet
cugetul să lege cu fibra ființei tale,
și cu prețioasele științe ale lumii
flori ale gândului în minte și în suflet.
Învață, învață, învață,
sădește și pe urmă priveghează
bogata grădină a vieții tale
și caleidoscopul Luminii
atunci când te petrece prin petale.
Este ceva ce poți să faci întreaga ta viață,
pornind din orișicare moment
să lași firul gândului să țeasă lent
și apoi renaști pe catapeteasma lumii
mai strălucitor ca fața muritoare a Lunii.
Edenul este în fiecare dintre noi,
Grădina Paradisului își are sămânța
în Adevărul din ai noștri umani ochi.
lasă tezaurul Creației să-ți umple duhul,
începe de acum: nutrește-ți gândul!
GIUVAIERE
Lacrimile există doar înăuntrul nostru.
Ele sunt veritabile care strălucesc în catharsis
și proiectează pe ferestrele sufletului
lumini și imagini și idei diafane.
Deci, dacă lacrimile există doar înăuntrul nostru,
pe obraji curg decât șiroaiele care desăvârșesc…
Catharsisul.
ÎNDRĂZNEȘTE
Precum necuvântătoarele sorb din cișmea
apă, viață, din potir etern de albă piatră,
vegheate de îngeri și de muze,
unde pașnic e totul,
unde se naște nimic
și moare nimic,
căci apa nu învie și nici nu ucide
ci transformă – oferă și ia
putere.
Dizolvă-ți păcatele în apa din palmele tale,
îndrăznește să mergi mai departe,
în final spre a ta târzie moarte.
Căci iertarea nu învie și nici nu ucide,
ci transformă – oferă și ia
putere.
LUNA
Priveghez o întreagă suflare umană,
pe malul Oglinzii Nepătrunsului,
unde îmi sincronizez unda ființei
cu scintilația Lunii cerate,
și prin prisma zânelor-valuri
privește nu doar muritorul spre ea,
ci și ea, nemărginitul spre muritor.
Este dialectul dorit de imanent,
misiunea tuturor părților de a înțelege
și cerceta melodia din ceața Creației,
din ochi care cutreieră
până la forme, semne, simboluri și ceruri,
este ceea ce Dumnezeu vrea.
În Norul lui Oort, omul a făcut breșa
prin care vede lumina cum repătrunde
în sens invers Creația, derulând aflarea,
cum Soarele trage întunericul peste mormânt,
cum păcatul trage îngerii din ceruri,
și Eva devine o cenușă din Lună,
și Adam devine smirnă.
Cuprinse toate acestea
pot fi într-un canal de fugă al ondulației
pe alte ondulații, spre o altă ondulație?
O transformare a energiei, o colecție
a conștiințelor necuvântătoare,
a înțelepciunii nemuritoare,
căci lumina este cunoaștere
iar în fuga nopții, în curentul apelor,
lumina încheie lumea din om
cu lumea omului
apoi cu Lumea pentru om.
NOI (I-I-I-I)
Sunt corpul din fântână,
sunt cărarea de jar,
sunt susurul apei,
sunt copacul ce crește iubire.
Te păzesc,
te ard,
te încânt,
te hrănesc.
Ești privighetoarea,
ești cea care mă umblă,
ești cea care mă ascultă,
ești cea care mă fură.
Hipnotizată,
inerțială,
aproape,
mereu.
TRĂIRI FLORALE ȘI CHINTESENȚIALE -PENTRU FLORENȚA
Contemplarea existenței alături de tine
îmi frânge sufletul și liniștea.
Doresc prezența ta, deoarece m-ai alina
în constanța momentului îmbrățișării tale,
chiar atunci când îți pui capul
pe pieptul meu, sfântă ființă muritoare.
Brațele tale mă cuprind pe sub aripi
și mă simt ocrotit de firavele tale mâini
mai hotărât decât de infailibila Providență
și Promisiunile ancestrale ale tranchilității.
Gândindu-mă, ce farmec are pentru oamenii noi
Gradina Edenului fără doi?
Corpul ce îmi cuprinzi între al tău și brațele tale
este un leagăn al vieții, al dragostei nemuritoare.
Inima ce îmi bate ușor nutrește simțăminte
de plenitudine și iubire agapică,
coastele-mi sunt ghirlande pentru trandafiri
și pentru vița-de-vie, serafică,
și pentru iederă, aromatică…
iar gânduri ce pornesc din frumos!…
se prind de acantul sufletului meu.
UNIVERS ANTROPOCENTRIC
Ochiul este luntrea
ce străbate prin univers,
dorința fiind de a surprinde creația
stingheră în necuprinsul ceresc,
în constelații unde ondulează viața…
Doi se iubesc în luntre,
stelele privesc, și iubesc înapoi –
frumusețea sublimă a cunoașterii,
în umanul infinit dintre cei doi,
în constelații unde ondulează viața…
Pe oglinda calmă a necunoscutului,
se întinde un fir, un veac de om,
din care se renaturează arta și știința
întrupate din duh de dragoste,
din duh de om…
în constelații unde ondulează viața…
SEQUOIA
Din necropola tuturor ce au fost
ne-am ridicat din nou
oase tinere din lut bătrân,
oase întregi din huma toată.
Experiențe demult trăite,
déjà-vu-uri și soarte împlinite,
ruga și înțelepciunea împreunate
în memoria sufletelor nou formate –
sau suflete bătrâne, care își cer
dreptul la viață, încă o șansă la etate.
Devenind exponentul întregii mele Genealogii,
seminția bobului de grâu germinat,
întregul lan al omului cel nou,
văd viitorul cu lumină încununat.
––––––
Andrei OROS
6 Decembrie 2019
Oradea