Amprenta digitală
Nu-mi venea să cred că mă placi
era bizar, mă simțeam ciudat și încordat,
un val de întrebări m-au lovit cu răcoarea unei pale de vânt,
între cânt și cuvânt
”Tu m-ai ales pe mine?
”Adică cum?”
”Te-am visat”, mi-ai șoptit în săruturi cuminți
cu arome de fragă,
tremurând, fără vlagă
sprijinit de cuvânt, în rafale de vânt
”Cine ești?
Cine sunt?”
Grațios, c-un gest misterios,
prietenos, mi-ai mângâiat palma stângă,
ai privit inelarul
căutând în semne tiparul
”Deltă cu nucleu spiralat,
ești bărbatul visat,
Eu am fost momeala, eu îți sunt pescarul,
Dulcele și amarul
Ana și zidarul,
În păduri, pândarul,
Eu sunt lutul tău, tu îmi ești olarul”
”Femeie frumoasă, zâmbet de satin
Visul tău ciudat este clandestin
solfegiu, nuanță,
compendiu, destin”
—————————-
Vasile LUNGEANU
Octombrie 2019