Cheile inimii mele
Răscolește-n mine ploaia, amintirile-aţipite
Când la gura sobei, tandră, mi te cuibăreai la piept…
Cum râdeai, cu ochii, gura, mă vrăjeai, dar inocet,
Memoram toată făptura-ţi, trăsăturile-ndrăgite …
Acum vântul duce vorba, de la mine înspre tine
Și-n ecoul lui mai poartă, toată nostalgia noastră…
Te și văd, zâmbind amar, cu privirea la fereastră
Trandafirii îţi zâmbesc, însă gândul ţi-e la mine.
Se răsfață toamna asta, punându-și altă maramă
Dorul iar călătorește, și mi te dezmierd în gând….
Cu ochii mi te sărut, numai în fotografie, până când,
Veni-va clipa și te voi scoate din ramă.
Încă retrăiesc momentul, îmbrăcat în fericire
Când ţi-am declarat iubirea, și privirea ţi-am zărit;
Eram îmbătat de tine, știu, păream un aiurit…
Ai clipit, îmbujorată, ziua îţi mijea-n privire.
Între noi eternitatea și-a făcut singură casă
Te zăresc în toate cele, și sunt conștient se pare…
Toamna chiar de are toane, n-ar putea să ne separe,
Cheile inimii mele, le-am lăsat la tine-acasă.
——————————–
Alina CRISTIAN
Octombrie 2019