E ORA MARILOR TRĂDĂRI
E ora marilor trădări,
Ciolanul e mai scump ca țara,
Se fac de prieteni lepădări
Spre trubadurul cu chitara
E ora marilor trădări
De prieteni, neam, de sfânta țară,
La conștiință-s amânări,
Ne facem lumii de ocară.
E ora marilor trădări,
Când Iuda mâncă alte pâini,
De-acuma-s altele cântări,
La alți cumpărători stăpâni.
Tu biet popor, la sânul tău
Făcutu-și-au culcuș lighioane,
Tu le-ai hrănit, te mușcă rău,
Că vor cu alți, la butoane.
Mai multe neamul, țara, iartă,
Dar nu trădare grea, de Iudă,
Tu om cu inimă de piatră
Și minte scurtă și zăludă,
Vei fi pe veci la neam,
NĂPÂRCĂ.
ACUM MĂ DUC
Rămâneți toate, eu mă duc,
Pe calea vieții s-o apuc,
Să fiu cândva un cineva,
În drum meu, pe undeva.
În minte ținete-oi mereu,
Pe tine, dulce satul meu,
Și neamul înădit aici,
Sub streașină, pe vechiul prici,
Cărarea cu frăguțe dulci
Și via cu bătrânii nuci,
Hotarul tot, străbuna stână,
Pe moșu și pe Mama Tână,
Pe preaiubiții mei părinți
Ce în ceresc s-au dus ca sfinți
Și neamul tot și satul roată
Și lunca-n vară înflorată,
Pomiștea popii, via toată
Și Coasta-n toamnă îmbrumată
Și întristatul țintirim
Întins sub umbră de melin.
Bisericuța cu-ai săi sfinți
Pe zidul muced zugrăviți,
Altarul vechilor icoane,
Cu Tine-n cinste, dragă Doanne.
Și moara ce-i de-acum oprită
Și-n cap de sat, crucea sfințită,
Pădurea ce ne înconjoară,
Cu-a sa potecă, cât o sfoară.
La urmă Valea cea cu mură,
Codanele ce toate vrură,
O gură să le dau pomană
Că pomenimă-vor în taină.
*
Când am să vin, de-oi mai veni,
Pe-aicea oare ce-oi găsi?
Pădurea, Valea și hotarul
Și țintirimul sus în dealul,
Unde se mută satul meu,
C-așa-i lăsat, de Dumnezeu.
——————————–
Mircea Dorin ISTRATE
Octombrie 2019