Mărturisiri
Niciodată n-am fost
mai dezbrăcat ca acum când mă ascund
după zidul ploilor ce-și curg în humă
sufletul făurar,
după ureche
acolo unde liniștea nu doarme
am pulsul cerului străjer în coif
de templier cu arginți de frunze-n cruce,
tot necuprinsul unui eden
sub pâcla trunchiului învins
clepsidră se face între patru ape,
patru ochi, patru aripi și-un gâde-n patru
sunt printre ele singur demon
cu pene de cocor și braț scindat
pe-o vale dreaptă la fiecare al treilea ceas
cinci degete și cinci palme numerotate
in blasfemia celui sărac,
niciodată mai singur ca acum
sub plapuma de noapte,
vedenie cu chip de șarpe îmi ling
osul fără veac
și tac cum tace toamna în ruga hibernării
ies tâmple-n fălci de lupi, canini
de-nsingurare,
mărturisesc chiar, la încheietura mâinii
stângi port echinocțiul
morții viitoare!…
Intemperii
ți-oi spune noapte bună-n ziua mare
dorm în tine
meridian supus în ore timpurii,
tu
mesagerul meu în grote inelare
prefaci pustiul liniștii în nopți ereditare
cabrând prin întuneric
nepotcovite mori solare în fuga
unui timp adulmecând intemperii.
Ceva
Împiedicate de sine
măști
forfecate în culori intonate armurilor
de ceață,
vipie- șarpe
alb negru sărman oligarh
târâtoare enigma Pictorului orb,
călcâiul amorf
abecedarul pașilor în veston
de apăsare,
dictează-mi odaliscă
cum să fiu rege
fiind servitor!
ceva
cine știe?
ceva mai ușor decât pana
rămasă piatră
in aer…
columnă de repaos
grănicer.
Șoapte de sezon
hai vino să-ți șoptesc de noi
scaieți se prind pe liniștea de-afară,
dansează vântul trist prin ploi
umbre se-nvârt în rugăciunea ta de seară,
vremea-i mai scurtă și clipe ostoiesc
sub moartea din pendule,
tu-mi spui încet că nu te mai găsesc
când te ating în zboruri mici credule,
himeră șoaptă după urechea învelind
o dezmierdare-n unghiuri de căderi,
parcă odată cu toamna asta veștejind
leit și tu-nverzești morgane-n primăveri,
și-ți mai șoptesc odată de prihană
prin coapsa ta îmi umblă nefilimi,
un fel de îngeri cu nimburi într-o rană
ce nu-mi vorbesc, stigmat în amăgiri…
sunt toamnele urgii în suflet
nebune ca un pântec gol,
din ramul alb ca brațul unui zâmbet
șoptit, mimat din schisma unui vis frivol!…
Ploilor…
Nu v-am luat în zi de toamnă
ploilor,
Vâltorilor vă fac umbră de șoim
sub pirpirii fruntare de comori
odoarelor din frunze
le dau numele meu în parantezele
unui început cu miros de nord
ingenuncheat,
Închisorilor pământului de reavăn
martir, le aduc libertatea căderilor
de fluturi din lumina pupilei
unui trecător în iesle de ofrandă,
Ploilor
abțibilduri de cer scormonit de puhoaie
lipite vă știu, vă lipesc peste zoaie
din răni arcuite pe vămi
de-ntristare,
nu v-am luat în zi de toamnă
ploilor…
refulări, depărtări
viclenii curgatoare…din arce!
Morfina întrebării
un înger plictisit
umblând desculț prin ghebe,
intreabă un poet (cam rătăcit) :
,,de ce purtați cu voi tone de viermi
prin vene și în gene
in loc să faceți miezul pâinii ferm
mai dulce de sudoarea ce toarnă și suspină
peste cei vii infern,
unde vă duceți morții când le luați
tot locul, de ce din adorare vă faceți
corbi din piatră, vă puneți rame sobre
pe râsul unui dom,
cum de fardați și măști dar vă uitați chiar
chipul în tragice samsare reîncarnând
demoni,
vă căutați lumină în catacombe scumpe
vă umblă șobolanii roșii prin umbră-n
osanale, calificați poeți în arlechini
de stradă, vă nașteți pruncii-n viduri
adulmecând placente și-i faceți oameni
beți,
unde vă poartă ochiul de la spate
când ceilalți doi nu văd decât prin bălți,
vă stau în tâmple visuri semnate pe
fruntare, îndeaproape somnul vă este
cruce falsă, n-ați învățat că tinda vă este
mai aproape nu pragul zării
ce nu e de folos,
prea grei pentru zburare și prea ușori
intru venere ce-și poartă raiul tot pe dos
de ce aprindeți lumânare făcând din
bine zi de post,
vă puneți aripa în pantă la vale vi se pare
pana tot mai grea
vă strângeți în sisifi rumegătoare dar
bolovanii aruncați apoi semiramidelor
de adulați, tot miorlaiți că nu mai sunt
nici îngeri, un nimb nu se câștigă
cu parai,
citiți din psalmi cu mâinile murdare
și ascultați de câini nebotezați
in următoarea clipă
vă pun o ultimă-ntrebare:
ați memorat ceva sau semnul de la Carte
in plojnițe de noapte l-ați pus cu mine
la păstrat? ”
————————–
Simon JACK
Israel
Octombrie 2019