Pescărușul
Marianei Gurza
ești bulgăre de humă milenară
în ceața deasă
la margine de lume
acolo, într-o zare
departe-departe de mare
știi, pescărușii se întorc pe țărm
numai de drag, cu tainic dor în al lor zbor
pășești prin bezna stelară
cu ochii obosiți de căutări
cauți ceva
e vis sau nu
lumina din urmă
pierdută într-o umbră
de timp, de spațiu
de gând nepătruns,
de unii ascuns tu plângi pe o potecă
ruptă din Calea Lactee
lacrimile nu pot risipi ceața din jur
ești o scânteie
ce arde în negura lumii
între pleoapele arse ale sufletului
în țipătul pământului și șuieratul vântului
nu aștepți nimic, departe de casă
de viață, de toate
doar scrii și scrii
pe țărmuri de suflet
cu iubire, speranță și dor
tu ești pescărușul
ce plânge pe aripa timpului
între cer și pământ
———————————–
Viorel Birtu PÎRĂIANU
Constanța
2 octombrie 2019