TĂCEREA DIN MINE
În grăuntele de sărut,
noaptea
şi-a limpezit
mângâierile ruşinate;
se revarsă muzica
peste liniştea pădurii,
şoptind suferinţa
din veac…
fericire negustată,
te faci nevăzută…!
calul nechează,
spulberând cu abur
florile de jar…
în testamentul
scris fugar,
am lăsat o
ramură de măslin
şi timid,
mă-ntâlnesc cu
tăcerea din mine.
—————————–
Flori GOMBOȘ
Septembrie 2019