URME
se deșiră amintiri
și pașii
tot mai rari
lasă urme
prin dorințe
destrămate
jalnice surghiunuri
mă seduc
prin fumul veșnic
ce peste ochi
se-așază
iartă-mi durerea
uitată-n țesătura
liniștii ascunse
ori prin roua dimineții
PLÂNG
Plâng!!
Plânge şi vioara!
Arcuşul se
îndoaie,
atins de
ploaia neagră.
Cui i-aş lipsi?!
Înlăuntru doare…
doare tare…
E atâta
cenuşă din
focul ars…
ars din
rugul vieţii…
Plâng!!
Plânge şi vioara!
Se-ndoaie şi
arcuşul de
atâta gol în
suflet.
Nu vezi?
E sărac şi gol!
Ce-am pierdut?!
Puţin?…
mult?…
tot?…
Zâmbesc?…sau
plâng?
(Plânge şi vioara…?!)
—————————–
Flori GOMBOȘ
Septembrie 2019