Lacrimi de argint…
M-am furișat de-atâtea ori, prin gândurile tale
Dar ce folos?! Tu n-ai știut,
cum eu pășeam agale;
Salcâmii, chiar au lăcrimat când m-au recunoscut,
Plimbându-mă prin parcul unde, mi-ai dat primul sărut…
Dar ce păcat! Tu nu vei ști, cum doare și ce nor,
Mi-ai desenat în inimă, scriind cu lacrimi, dor…
Și ori de câte ori voi trece, pe-aleile pustii,
M-or însoți sărutul tău, și-atâtea nostalgii…
Și anii vor trece prin noi, mereu mult prea grăbiți,
Vom înțelege prea târziu, când vom fi istoviți…
Și-atunci, degeaba o să strigi, un nume de alint;
În ochii mei, vei recunoaște, doar lacrimi de argint…
——————————–
Alina CRISTIAN