Eu încă mai visez la caldul mâinii tale
,,Când iubești, iubirea trebuie împlinită orice’ar fi, fiindcă nu se știe dacă te vei mai întâlni vreodată cu clipele acelea.” Marin Preda
Cerne toamna frunze peste noi ,
peste suflet ,pe poteci și pe alei .
Cerne toamna cu îngândurate ploi ,
pe castani și-nsingurate mănăstiri ;
eu sunt aici ,de rapsodie mă mai vrei ,
tot urc spre tine ,zâmbind la amintiri…
Calcă toamna ruginiu pe poteci agale ,
eu mă-ncălzesc la vara ce s-a dus
și încă mai visez la caldul mâinii tale ,
la tot ce-am fi tânjit,dar nu ne-am spus…
Toamna asta , parcă-i șuie ,
urcă-n noi să ne aline depărtări ,
urcă surâzând în galben de gutuie
și de obosește ,cade arămiu pe băncile
din gări…
Dar când iarna s-o așterne
peste ce-i va sta în cale ,
și cerul va fi crivăț și prăpăd ,
eu voi urca iubind ,spre caldul mâinii tale,
căci doar in ochii tăi găsesc seninul ,
pe care mi-e atât de dor să-l văd …
——————————–
Elena NEAGU
septembrie 2019