Doina BORICEANU: Poesis

un loc neobișnuit

 

și chiar m-am dus pe valea-aceea

să culeg un fir de iarbă,

să pătez cu flori durerea,
să adun înțelepciune
căptușită cu miresme,
să aud în vuiet gânduri
și să cred că e doar marea
rătăcită prin adâncuri

căutând în toţi cărarea.

 

să-mi răstorn poveri

şi bune,
să-ngenunchi lângă un flutur
mimănd zborul lui în floare
lunecat peste pragul de petale
ce-s clipinde către geamul zării spart
presupus ades că-i cerul,

când prea jos, când prea înalt.

 

o movilă mai din vremi

mi-a clipit din ochi şireată …
“lumea vine dac-o chemi!
tu eşti azi,
de vânt cercei,

poate-i fi şi altădată…”.

 

joc de ibovnică

 

joc de ibovnică ţine vremea,

tu mi-o arăţi cum de tine lipită,
se vrea încremenită, nu schimbace.
peste cârpeli ea se dă rostogolită,
în devenire doar cer în ploile  coapte
din vorbe dulci de îngeri mestecate
şi deprinse

să în stropi înfigă întâmplările.

 

 

iar în dragoste

mă ţii scai pe aproape
să ne învelim clipele ochilor în necitit.
cu mâinile, cu buzele şi şoaptele
mă aşezi în acea chemare

să simţim timp ba gonit, ba înstăvilit,

cu noi suflu sfânt de armonice.

 

 

şi cum de se poate

timp atât de plin de  corăbii verii,
arşiţa prăpădind  vremii

până şi ponoasele…

 

 

corăbii născute hazardului

traversând soarele ca deşertului

într-o ameţeală-purificare,

 

 

trunchiuri secate din lumea -ne,

sub burduf de soare în picurare,

solzi de mlaştini uscăcioase sub lună,
mângâierea-ţi mă adună
sub tandru vis,

intru pe poarta ce mi-ai deschis…

 

 

prag tu îl descui din privire

o corabie mă ispiteşte,

unde s-a mistuit clipa vie

degustând doar plecările?

 

nu-ţi mai stă pe buze…

în cutele de la colţul ochilor
număr stângace fior de fior,
braţele tale mă încercuiesc în dor,

şi corăbii… multele!

traversând marea din străfunduri

pe unde umblă nepotolit sufletu-mi.

————————————

Doina  BORICEANU

30 ianuarie 2018

Lasă un răspuns