Poveste de viață
Când viața ti-e secată și lacrima te doare
Privește răsăritul din fiecare floare,
Că nu există nimeni, preocupat de tine
Privirea să-şi coboare și viața să-ți inchine.
De-ți vine iar a plânge și vrei să te-nconvoi
Privește firul ierbii înseninat de ploi,
Nu căuta să judeci că n-ai să intelegi
Nu arunca blesteme asupra lumii-ntregi.
Privește și ascultă cum vântul printre flori
Încet, roua sărută croindu-şi noi cărări,
Alungâ întristarea- că-s zilele puține
Indiferent ce a fost mai e o zi şi mâine.
8 aprilie 2017 Ploiești
——————————–
Vasile COMAN