Claudia VOICULESCU: Rondeluri (1)

ÎMI APARE MAMA-N VISE

 

Îmi apare Mama-n vise

Tânără și tot frumoasă

Îmi aduce iar narcise

Și e noapte argintoasă…

 

 

Tot pe drumuri interzise

Cu parfum de chiparoase

Îmi apare Mama-n vise

Tânără și tot frumoasă…

 

Ea vine din paradise

Poate m-o vedea mireasă…

Ursitorile-mi, decise,

 

Pe destinul meu apasă…

 

 

CARIU VREMII

 

Cariu’ vremii roade în mine

Ca din uluci îmbătrânite

Cenușile se scurg din museline

Bat înainte orele grăbite…

 

Iar tu mai înainte plecat,

Te-ndepărtezi, nu te oprești din mers

Iar drumu-n urma ta s-a destrămat

Și urma ca-n nisipuri s-a tot șters.

 

Parc-ai vrut să nu te cat niciunde

Așteptând o nouă dezgolire

Când celălalt ecou ne va răspunde

Ascuns pe după altă oglindire

 

– Ne-om regăsi în noua lui rostire?

 

 

VA VENI O VREME

 

Va veni o vreme

Cercul când va fi închis

N-oi avea dileme

De-o fi Iad or Paradis…

 

Eu, doar eu sub steme

Gând necunoscut, transcris…

Va veni o vreme

Cercul când va fi închis.

 

Nescrise poeme

Oglindite ca Narcis

Vor pluti – embleme –

Peste apele din vis

 

Va veni o vreme…

 

 

PE NOI S-O PRĂBUȘI O TOAMNĂ         

 

Pe noi s-o prăbuși o toamnă

Grea ca o tristă priveghere

Și ne-o cuprinde lunga soamnă

Visând promisa re-nviere…

 

Oare vom ști cine îndeamnă

Și cine-o pune bariere?

Pe noi s-o prăbuși o toamnă

Grea ca o tristă priveghere…

 

Ce jude-n urmă mai condamnă

Că n-am lăsat ceva avere?

El nu va ști nicicând ce-nseamnă

Odoarele de prin lăicere…

 

Pe noi s-o prăbuși o toamnă…

 

 

VALEA NATALĂ

 

Ce vale roditoare la Neajlov

Era-n comuna mea natală Corbii Mari!

Și pomenită într-n vechi hrisov

Scris domnesc, măiestru de nobili cărturari…

 

Munceau sătenii fără de istov,

– Știau tot rostul țarinei acei plugari –

Ce vale roditoare la Neajlov

Era-n conmuna mea natală Corbii Mari!

 

Păstrează al bisericii ceaslov

Vechi însemnări de fapte printre cei tropari

Cu nou născuți sau betegiți ca Iov

Și croitori, dogari, cizmari sau cârciumari

 

În valea roditoare, la Neajlov…

 

 

BOABA ADUNATĂ DE PRIN VIE

 

Boaba adunată de prin vie

Strânge-n ea o lacrimă a lumii

Iar când trimis-am vinu-anume ție,

Eu m-am gândit la lacrimile mumii.

 

Tu bea-l încet și stai în reverie

El a urcat în coardă seva humii…

Boaba adunată de prin vie

Strânge-n ea o lacrimă a lumii…

 

În sfânt pocal este făptură vie;

Cu-al nostru Iisus nicio teamă nu mi-i

Nici de moarte și nici de stihie,

El este tot, e paradigma sumii…

 

Boaba adunată de prin vie.

 

 

CÂND URCI ÎN ISTORII

 

Când urci către istorii, sus,

Și cauți umbre-nfiorare

Mai crezi că e ceva de spus

Cât gândul nu-i să se coboare…

 

Și-l cați la Sâmbăta de Sus

Sau la Hurezi, printre altare…

Când urci către istorii, sus

Și cauți umbre-nfiorare…

 

Din firul răsucit pe fus

Îstorii curg în fremătare

Cu Brâncoveanu-n ceas dedus

C-un vultur și o cruce-n gheare

 

Când urci către istorii, sus…

 

 

TE-NDEAMNĂ GÂNDUL CĂMĂTAR                         

 

Te-ndeamnă gândul cămătar

Să numeri ce ți-a mai rămas

Până s-ajungi la cel hotar

Cu apa-mpuținată-n vas…

 

Pe unde-neunde, cu har

Ai vrut să colinzi în Parnas?…

Te-ndeamnă gândul cămătar

Să numeri ce ți-a mai rămas…

 

Ai ars imperii pe altar

Atras de-al Melpomenei glas

Și-n jocul crud de cărturar

Când singur ești și de pripas,

 

Te-ndeamnă gândul cămătar…

 

 

CA FIRUL IERBII SUB ZĂPADĂ

 

Parcă s-au dus, parc-au pierit

Izvoarele, să nu se vadă,

Doar podul stă tot neclintit

În fața vremii, ca dovadă…

 

Trec peste el, ca la un rit,

Cohortele, la promenadă…

Parcă s-au dus, parc-au pierit

Izvoarele, să nu se vadă…

 

Dar poate ele-au ațipit

Ca firul ierbii, sub zăpadă

Sau poate doar s-au adâncit

Ca vechiul cântec în baladă…

 

Parcă s-au dus, parc-au pierit…

 

 

DAR VINE ZVONUL LUMII-NTREGI…

 

Auzi și vezi fărădelegi

Și-ai vrea să stai ascuns în casă

Să nu mai ști de cer, de legi,

De cele toate ce te-apasă.

 

Și nu mai vrei nici să dezlegi

Câte se leagă la o masă…

Auzi și vezi fărădelegi

Și-ai vrea să stai ascuns în casă…

 

Dar vine zvonul lumii-ntregi

Te asurzește, nu te lasă

Și nu știi ce s-aprobi, să negi…

Mai bine bei o tămâioasă

 

Auzi și vezi fărădelegi…

 

 

ÎN ALTĂ LIMBĂ CE SĂ ÎNVEȚI?                          

 

În altă limbă ce să-nveți?

Se-nalță și se prăbușesc imperii,

Prin lumea-ntreagă cresc scaeți

Iar de meteahna lumii tu te sperii…

 

Cu susu-n jos merg ca orbeți

Toți oamenii grămadă și-n puzderii…

În altă limbă ce să-nveți?

Se-nalță și se prăbușesc imperii…

 

Și peste tot mai cresc bureți

Și printre noi se prăbușesc bacterii

Și-același soare-n dimineți

Îți scaldă părul tău când tot ți-l perii…

 

În altă limbă ce să-nveți?

 

 

PE-UN ȚĂRM AVAR CU APA PREA AVARĂ                       

 

Cât a trecut, să fie dinadins

De când ne-am fost iubit în ceea vară,

Când sufletul nebun părea învins

De vâlvătaia focului, barbară?

 

Ce vânt năprasnic nava a împins

Pe-un țărm avar cu apa prea amară?

Cât a trecut, să fie dinadins

De când ne-am fost iubit în ceea vară?

 

Doar dragostea a fost în necuprins

Și am crezut că am găsit comoară

Chiar în oglinda de-nvingător și-nvins

Ce se topise-n noi dulce povară…

 

Cât a trecut, să fie dinadins?

––––––––––––-

VOICULESCU Claudia, scriitor, poet, născută la data de 30 ianuarie 1950, în comuna Corbii-Mari, județul Dâmboviţa. Studii: Facultatea de Litere, Universitatea București. Membră a U.S.R. (Uniunea Scriitorilor din România), a S.M.S.P.R. (Societății Medicilor Scriitori şi Publicişti din România), a PEN (România), a U.M.E.M. (Union Mondiale des Écrivains Médecins), a  S.R.I.M. (Societatea Română de Istoria Medicinei), a Societăţii Scriitorilor Târgovişteni și a U.Z.P.R. (Uniunea Ziariştilor Preofesionişti din România).

Debut în poezie: 1968 în revista “Manuscrise“ a  Liceului nr.27, Bucureşti. Debut editorial: 1978 în „Caietul debutanţilor“ în urma „Concursului de debut în poezie“ al Editurii Albatros. Aprecierile critice la grupajul de poezii intitulat: „Jocul şotron“ s-au datorat poetului Ştefan Augustin Doinaş cât şi criticului literar Laurenţiu Ulici.

Volume publicate: „Rondelul orei fermecate” (Editura „Insert”, Bucureşti, 1994); „Nimic pentru vamă” (Editura „Helicon”, Timişoara, 1998); „Arzând anotimpuri” (Editura „Helicon”, Timişoara, 1998); „Dintr-o iubire” (Editura „Signata”, Timişoara, 2001); „Şansa suferinţei” (Editura „Muzeul Literaturii Române”, Bucureşti, 2006); „Sudul târziu” (Editura „Vremea”, Bucureşti, 2008); „Dintr-o iubire/Szerelemből” – Ediţie bilingvă română-maghiară (Editura  „Agerpress”, Bucureşti, 2010); „Poeme/Poèmes” – Ediţie bilingvă română-franceză (Editura „Detectiv”, Bucureşti, 2011); „Poezii” (Editura „Ideea Europeană”, 2012); „Spre ciuturi”- Opera omnia (Editura „Tipo Moldova”, Iaşi, 2012);  „Mozaic”- Opera omnia. Publicistică şi eseu contemporan (Editura „Tipo Moldova”, Iaşi, 2012); „Trepte-n adânc” (Editura „Tracus Arte”, Bucureşti, 2014); „Vedere prin hublou”-  Opera omnia. Publicistică şi eseu contemporan (Editura „Tipo Moldova”, Iaşi, 2015) (George ROCA, Rexlibris Media Group, Sydney, Australia, 15 august 2019)

Lasă un răspuns