Mia UNGUREANU: Poeme

De-aș fi cu tine

 

Aș vrea la răsărit de soare lângă val de mare…
Sub orizontul zărilor deschise…
Purtată-n vânt asemeni unei boare.
Aș vrea să-ți dau o dulce sărutare,
Dând frâu speranțelor de mult ucise.

Aș vrea să-ți fiu cuvânt de mângâiere…
Spre asfințit când mulcom vântul bate.
Să suie-n suflet slava de-nviere…
Cuprins de dor, să uiți că sunt departe.
Mă strânge-n brațe cu a ta putere!

Cu tine inima mi-ar fi ușoară,
M-aș pierde-n ochii tăi de fericire.
Eu te-aș veghea în fiecare seară,
Cu tine viața mea ar fi, Iubire..
N-aș vrea să fiu , banală amintire!

22 iulie 2019

 

Prea târziu

De fapt, eu vin de nicăieri și mă îndrept niciunde.
Îmi pare totul un mister,ce mintea nu-l pătrunde.
Călătoresc pe-acest pământ și efemera-mi viața…
Prea repede se pierde-n vânt, legată-n fir de ață.

Răgaz nu am să prețuiesc ce-i mai frumos în viață,
Adun virtuții pământești ce sufletu’mi agață.
Și-n mare grabă răsfoiesc în Cartea frumuseții…
Uitând de fapt,ce-i mai mai de preț și care-i sensul vieții.

Și rătăcind fără temei cătând nimicnicia…
Doar când privesc în jurul meu,pierdut-am măreția.
Abia atunci când e târziu, tristețea mă apasă…
Dar tinerețea mi s-a dus și-o negură se lasă.

———————————-

Mia UNGUREANU

Lasă un răspuns