Îmi aduc aminte
Îmi aduc aminte ochii tăi sublimi
ce-mi vrăjeau privirea c-o iubire
pătimaşă,- n care reuşeai să-imprimi
tot ce e esenţă-n fericire.
Îmi aduc aminte de zâmbetul tău
ce-l simţeam pe suflet mângâiere,
alungând din gânduri vechi păreri de rău
cu miraculoasa-ţi adiere.
Îmi aduc aminte ce mult te-am iubit
în întâia noastră primăvară,
când credeam că nu e om mai fericit,
ce-a găsit cea mai de preţ comoară.
Îmi aduc aminte şi surâd senin
retrăind superba tinereţe
de al cărei farmec mă simt astăzi plin
când mă-ncântă blânda ei tandreţe.
————————————–
Anatol COVALI
București
25 iunie 2019