Te port în suflet
Lasă-mă să uit o clipă
Că sunt muritor de rând,
Pentru a-ți cuprinde râsul,
În sufletul trist, flămând,
Iar când înserarea vine,
Lângă lac voi popsi,
Sorbind clipele divine,
Tot la tine m-oi gândi.
Ce magie aprinzi tainic
Într-un gând prea răvășit
Când trimiți atât de darnic,
Versul tandru, miruit
Și aceeași încântare
Simt privind tot infinitul,
Știind cât îți sunt datoare,
De se lasă asfințitul!
Tu Luceafăr arzi continuu
Printre aștrii trecători.
Eu cuprind întreg divinul
Ce mi-l dăruiești în zori,
Rezonând la clipa care,
Își revarsă nemurirea,
Printre gingășe petale,
Unde-ți regăsesc iubirea.
———————————-
Ioana CONDURARU
Iunie 2019
Pictură – Eugenio Cecconi