Dorel SCHOR: Absent de la eveniment (schiță)

Există unele evenimente la care, de voie, de nevoie, trebuie să iei parte. Boris Israelovici îşi propusese să meargă în după amiaza asta la un meci de fotbal din campionatul orăşenesc, când primi un telefon care îi răsturnă programul.

– Vorbeşte Aliza, secretara domnului Benedict. Domnul Benedict vă transmite trista veste că socrul lui a murit şi vă roagă să fiţi prezent la ora patru la cimitir, dacă puteţi.

Auzi vorbă: dacă puteţi… Păi, domnul Benedict e un om important, şeful direct al şefului său, cel de care depinde o primă, un bonus sau o avansare. Se mai pune problema?

– Voi fi prezent, domnişoară, sigur că da.

Boris se îmbrăcă corespunzător, îşi potrivi o cravată cernită, urcă într-un autobuz, apoi într-al doilea şi la ora patru şi zece, maximum patru şi un sfert, se prezentă la poarta cimitirului. Dar la poarta cimitirului, nici ţipenie de om.

– Ascultă, se adresă unui tip care fuma nepăsător sub un umbrar, matale ai vreo funcţie aicea?

– Da’ ce-ţi trebuie? vru acela să ştie. Un loc sau o parcelă?

– Deocamdată nu, preciză Boris. Am venit la o înmormântare şi am întârziat puţin. În ce direcţie au luat-o?

– Dar la ce oră trebuia să vii?

– La patru, nene… Dar nu mă fierbe, că şi aşa am întârziat.

– O.K., O.K.,hai mai bine în birou să vedem cine-i înscris şi la ce oră…

Biroul era la doi paşi, aşa că nu a fost nici o problemă.

– Cum îl cheamă pe răposatul?

– Pe cine, pe mort?

– Păi, nu? Cum îi zice? Ca să controlăm în scripte…

Era clar că omul avea dreptate. Vroia într-adevăr să ajute, dar cum îl chema pe socrul domnului Benedict?

– Ştiu că pe ginerele lui îl cheamă Benedict.

Slujbaşul l-a fixat oarecum ciudat:

– El a murit? Benedict?!

– Ferească dumnezeu… Socrul lui. Dar cum ăl cheamă, habar n-am!

– Ai venit la înmormântarea lui, dar nu ştii cum îl cheamă? Ascultă, domnule, matale îţi baţi joc de mine? Noi avem aici zece înmormântări pe zi, dar încă nu mi s-a întâmplat aşa ceva…. Păi, ce mai cauţi?

– Doar ţi-am spus, am întârziat puţin şi am pierut uvertura.

– Uvertura? Nu te supăra matale, dar eu cred că eşti puţin cucu…
*
Boris plecă trist şi neconsolat de la acel loc al deznădejdii. Seara, ca să repare măcar în parte absenţa de neiertat, a telefonat la Benedict acasă. A prezentat condoleanţe, i-a împărtăşit durerea şi a explicat cum, din cauza micii întârzieri, a ratat participarea la ceremonie deşi a schimbat două autobuze.
Ei bine, n-o să credeţi, dar tristul eveniment se consumase la alt cimitir.