RÂURI CU POEME
Pădurea cu stejarii seculari
adună sfinte taine peste vreme,
prin inima bătrânilor stejari
curg fermecate râuri cu poeme.
Eu le ascult din nevăzutul rai
ce dăinuie sub bolta siderală,
în falnica pădure să tot stai –
măreață și eternă catedrală!
Poemele mă țin în vraja lor,
mă adâncesc în tainică visare
și îmi sădesc în inimă un dor
adus pe vad de ape curgătoare.
Se zbate dorul înlăuntrul meu,
pe-o margine de amintiri furate
din arcul frânt al unui curcubeu,
sub zidul dărâmat de la cetate.
Aș vrea să vii în codrul secular,
pe muzica desprinsă din poeme,
să-i ridicăm iubirii sanctuar
împodobit cu dalbe crizanteme.
Să ne iubim din nou pe înserat,
jurându-ne credință pe vecie,
iar gândul să ne fie mai curat,
sfințindu-se cu stropi de apă vie.
————————————
Corneliu NEAGU
București
4 mai 2019