Lupa Exupéry
Ni se părea că totul era static
timpul era o dimensiune observabilă
prin repetiția dimineților cu altă rouă
așezată lacrimă pe suflet
zborul nu-l vedeam, aveam nevoie de
o lupă, aceea a sufletului
– după Exupéry –
dacă vrei pot fi eu lupa ta
eu sunt numai suflet născut pentru
tine, privește-te prin mine și
vezi-te, mă voi strădui, îți spuneam, să respect
voința ta să fiu o oglindă dreaptă
știu
călătoriile tale se termină
în niște spații de nedefinit
te atrage mirajul potențial al unui vortex
ce deschide porțile energetice ale cerurilor
de peste padină
am simțit impulsul acela
am citit despre asta pe undeva
dacă sufletul tău
se poate privi printr-o lupă magică
precum sunt eu
atunci înseamnă
că sufletele noastre sunt simetrice și
noi trăim în aceeași dimensiune
Pandantiv
îmi pare că
simt semnele scrierii
criptate
de pe tăblițele de la Tărtăria
de-acum opt mii de ani
nu-mi sunt străine…
una dintre ele
a fost dintotdeauna a mea
pe găurica aceea treceam un fir și
mi-o atârnam la gât
microcosm sub raze de lună
pe valea Mureșului –
rostogolire prin ere
scrise pe suflet
Pasul Lui
În zbor de vultur
pe cerul încrederii noastre
dureri nemărginite și
pericole…
pasul Lui
așază universul cuvintelor
în simplitate și adevăr
pentru a prinde miracolul
ca o vibrație de aripă
protectoare.
Susținere
Cel ce ne gândește,
Marele Taumaturg,
ajunge în înaltul
cerurilor noastre sau
în profunzimi de ape
– spune cum vezi –
pe care le citește
la lumina stelelor din rouă
energia Lui ne transferă
pârghii de susținere, efluvii
bine definite
nicicând pierdute
în măruntaiele pământului
din care am țâșnit
cu sufletul spre stele.
—————————-
Florica PATAN
Alba Iulia
12 aprilie 2019