LA SFAT CU VIAȚA
Am să presor un pic de viață peste surâsul iernii hâde,
C-atunci când o fi să dispară să-și ia tristețea înapoi
Să-mi ningă amintiri curate și în pustiul care râde
Să înflorească umbra nopții-n albastre flori pentru noi doi…
Din umeri crengi să se-nfiripe apoi să-și pună haină verde
Să-și stoarcă peste ea lumina și seva luna fumegând,
Să scotocească depărtarea cu-n curcubeu ce-n nori se pierde
Și c-un mănunchi de stele coapte peste izvoare clipocind.
S-adune șoaptele prelinse dintr-un amurg uitat în vară,
Ce le-ar preface în rubine în goana fulgilor de nea,
În haină de eternitate sub flori de măr întâia oară
Voi încerca să stau de vorbă o clipa doar cu viața mea.
Ne-om înțelege în tăcere, ne vom destăinui pe rând,
Privindu-ne cu bunătate ca nici un semn de întrebare
Să nu rămână între noi dosit cumva-n vreun pui de gând
Ce ar putea din nou să țină sufletul meu în zbuciumare.
Voi împleti din roua nopții și flori de măr vieții cunună
Să știe că îmi este dragă și o iubesc cu-adevărat!
În umbra unui dor fierbinte când inima-mi bate nebună
Eu vieții scrie-voi scrisoare să-mi lase sufletul curat!
——————————————-
Ala MUNTEAN
Republica Moldova
10 aprilie 2019