ÎNSENINATĂ
Norii albi plutesc ușor pe ai cerului senin
Parcă sunt mânați de dor ori de zilele ce vin,
Briza le mângâie-n zare buimăcitele lor creste,
Imbiind pe fiecare să-și depene-a sa poveste.
Ziua albia-și croiește dupa-o noapte de visare,
Sufletelor dăruiește un pic din a sa culoare
Revărsată peste lume cu o dragoste divină
Ca privind nemărginirea, s-o vedem mereu senină.
Cerul se arată darnic și a soarelui privire
Dezmierdându-ne șăgalnic, ne scoate din amorțire
Și această fericire prinsă-n pletele de nori
Ne îmbracă în iubire dimineața, de cu zori.
Îi las vântului tăcerea dintr-o toamnă-ngândurată
Și-i zâmbesc în zori femeii cu privirea-nseninată.
——————————————-
Ala MUNTEAN
Republica Moldova
2 aprilie 2019