Cu Tata-n gând
Îngenchez în amintire,
Iar lacrima își cerne dorul
Pe-altar de vise cu iubire,
Găndul toarce viitorul.
Acolo stai nestrămutat
În clipa existenței mele,
Iubirea care m-a-nălțat
Prin vitregie sus la stele.
Căuș în palma ta găseam
Când lacrima-mi era lumină,
Senin pe-al vieții pedestal,
Dăruia șopta-ți caldă, lină.
Tăcută privesc cu teamă
La crucea de la căpătâi,
Sufletul dorul cheamă,
Ìn tănguirea cea dintâi.
Vântul bate a amurgit
Pe calea primăverii mele,
Mi-e dor de Tata și mi-i frig,
Mi-i dor de cerul plin de stele.
———————————-
Ioana CONDURARU