NU-MI VÂND EU TRISTEȚEA
Nu-mi vând eu tristețea, că-i singura care,
Mă rupe și-mi coase pe înalt răzvrătiri
E prima ce-nvie din valul de mare
Sau cruci ce zidesc din tăceri mănăstiri.
Nu-mi vând eu tristețea, mai bine să cadă
Pe mine tot cerul perturbat de nesfinți…
Să am frumusețea îngropată-n zăpadă
Cu depresii pe urme și dor de părinți.
Nu-mi vând eu tristețea, mai bine să-mi plece
Din piept adevărul cu tot ce mi-ai fost
Să-mi fie rugile, blesteme aztece
Și Iisus să-mi conjuge realități cu anost.
Nu-mi vând eu tristețea, mai bine să ard
În mine Lumina și-n lipsa ei să adorm
Pe un petic de moarte sau nor de hazard
Și prezentul să-mi aibă la nas Chloroform.
Nu-mi vând eu tristețea, nu-i puls de urgie
Nu-mi este o zeghe, nu-mi este jugană…
Nu ea îmi perindă menirea-n orgie
De lacrimi sfințite din pleoapa de Ană.
Nu-mi vând eu tristețea, mai bine să plângă
Profetice surse cu-ale noastre trăiri…
Iubirea să-și poarte minciuna la dungă
În drumul spre grota cu albastre simțiri.
Nu-mi vând eu tristețea, mai bine să iasă
Din mine esența de a-ți fi apogeu
Mai bine să stau cu demența la masă
Și pe Belzebuth să-l cred a fi Dumnezeu.
Nu-mi vând eu tristețea, nu ridic vreun altar
Unor alte pretexte de-a gusta împliniri
Mi-e de-ajuns lipsa ta devenită calvar
Să mă-nvețe-a vedea… provizoare iubiri.
Nu-mi vând eu tristețea, mai bine îmi vând
Într-o piață cu gloabe al șaptelea zbor…
Ne-ntâmplați pân’ la opt, am rămas ca și când
Ai dat șpagă uitării să nu simți că te dor.
——————————
Ella IAKAB
26 martie 2019
Foto: internet