Este cel mai apreciat traducător al poezie române în limba albaneză. Albanezii după Hasdeu, nu sunt rude cu noi Românii, ci ne sunt frați, frați adevărați din aceleași sânge. Baki Ymeri este un aristocrat al legăturilor româno-albaneze.
Este fiul unui filogerman pe nume Aivaz Voka. S-a născut la Şipkoviţa (Macedonia). Marin Sorescu îl considera un foarte bun român (după mamă) şi un foarte bun albanez (după tată). A absolvit Facultatea de Filozofie la Universitatea din Priştina (Limba şi literatura albaneză). Între timp, a urmat cursuri de speializare a limbii române, la Universităţile din Viena şi Bucureşti. Este un tezaur de suflet românesc, doctorand al Universităţii din Bucureşti, membru a Uniunii Scriitorilor din România, redactor-şef al revistei Albanezul, autor a 5 antologii a poeziei române în limba albaneză, autor a 35 de antologii comune cu poeţi români şi albanezi, autor a câtorva studii ştiinţifice despre inteferenţe culturale româno-albaneze, autor a numeroase articole despre aromânii din Balcani, românii din Valea Timocului şi albanezii din Kosova. Pentru activitatea culturală şi publicistică în folosul societăţii, a fost nominalizat din partea Institutului Biografic American (ABI), Omul Anului 2001.
De-a lungul timpului, a publicat mii de versuri din opera a peste 50 de scriitori şi istorici români în limbile albaneză, macedoneană şi slovenă, precum şi unele volume aparţinând poeţilor Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Anghel Dumbrăveanu, Slavco Almăjan, Carolina Ilica, Florentin Popescu etc. Este considerat “un tezaur de suflet românesc”, colaborator al diverselor reviste literare din ţară şi străinătare, tradus cu poeme în limbile aromână, slovenă, macedoneană, suedeză, germană, italiană, engleză; redactor şef al revistelor Albanezul și Kosova, deţinător al Premiului Balcanică pentru traducere (Brăila, 2010), a altor premii literare, diplome şi a unui Certifcat pentru Drepturile Omului (Bucureşti, 21 octombrie 1994).
DATE DE CONTACT
Telefon: 0729698600
E-mail: alban.voka@gmail.com
REFERINŢE CRITICE:
Născut pe meleagurile aromâno-albaneze din Macedonia, Baki Ymeri este un mesager inspirat al poeziei în ambele direcţii: din Albania spre România şi din România spre Albania. Prin tălmăcirile sale laborioase, el a reuşit să cucerească simpatia şi preţuirea, atât a cititorilor din Kosova, Albania şi Macedonia, cât şi cea a confraţilor săi din partea stângă şi din partea dreaptă a Prutului. Bucuria lui B.Y. de a crea în cele trei limbi materne: română, albaneză şi limba poeziei, este bucuria unui cercetător pasionat în domeniul relaţiilor spirituale româno-albaneze, privite şi cercetate cu temeinicie şi respect, până la Eminescu şi de la El încoace. Poezia lui Baki Ymeri are menirea sfântă de a ţine nestinsă flacăra cea vie a unui destin comun, străvechi şi zbuciumat, al celor două popoare, care izbucneşte strălucind, din muşuroaiele stelelor. (Marin Sorescu)
Inspirat de finţa zânelor noastre frumoase ca un răsărit de soare, Baki Ymeri este poetul fabulos şi cutremurător care crede în steaua iubirii. Cultural, confesional, etnic şi patriotic, el aparţine atât românilor, cât şi albanezilor. Adică: este cel de o fiinţă cu suferinţa şi căldura noastră. Prin lucrarea sa culturală, Baki Ymeri arată un punct luminos, comun şi tandru. El aparţine nu numai limbilor română şi albaneză, ci şi limbilor germană, franceză, bulgară, macedoneană, slovenă, sârbocroată, aromână, italiană, până la zece, ca un Cantemir întors prin Istoria hieroglifă spre poem, ca un cântec care caută o Europă maşteră. Ce bine că poetul nu ocoleşte izvoarele! Cum de s-a oprit tocmai aici unde, alături de noi, şi el a devenit poet! O fi oare o răscruce? O fi oare o mirare? O fi oare ceva dat care ne alege? Baki Ymeri este poetul care stârneşte ninsoarea în limba română. El reface un drum întreg, numai ca să dea o definiţie versului său în albaneză, care albeşte mirarea limbii române (Victor Marin Basarab).
Născut pe meleagurile albano-aromâne din Macedonia, şi copleşit de nostalgia originilor, Baki Ymeri a venit ca un pelerin în România, patria mamei sale. Excelent traducător al literaturii române în limba sa paternă, ca unul care cunoaşte zece limbi, desfăşoară o intensă şi lăudabilă activitate culturală în a două lui patrie. Dar, el nu este numai un simplu traducător, ci este, înainte de toate, un veritabil poet. Mărturie stau volumele de versuri în ediţie bilingvă (româno-albaneză), în care poetul şi cercetătorul ştiinţific, dovedeşte printr-o sumedenie de cuvinte comune, străvechi, înrudirea neîndoielnică a celor două limbi şi popoare. Prin aceste inspiraţii, el a aprins un curcubeu strălucitor, arcuit simbolic între Marea Adriatică şi Marea Neagră, între Răul Băiasa şi Dunăre, între Munţii Pindului şi Carpaţi, locuiţi pe vremuri, în excluisivitate, de numeroasele triburi traco-ilire autohtone.
De origine albano-română-aromână, poetul Ymeri este o sinteză admirabilă şi un autentic vates: poet şi profet totodată. Cu candori de înger şi vâlvori de heruvim. Liric duios şi caustic, mângâie şi arde, cântă şi şfichuie, şopteşte dulce şi tună năprasnic, în cuvinte simple, nerimate, dar pline de sevă lirică, vie şi clocotitoare. Setos de frumuseţe, iubeşte florile, pomii, animalele, eternul feminin. Poezia, neamul, visul, sublimul.
Poet modern, ca structură spirituală şi formă literară, versul lui irupe din adâncuri ancestrale, simplu şi natural, ca un izvor irepresibil, încărcat de frumuseţe aspră şi primitivă, incantatorie. Terestru şi sideral, umblă vrăjit printre oameni, nu totdeauna înţeles, nu rareori rănit. Sufletul lui urcă mereu în zboruri înalte spre sfere ideale, ori coboară obsedat în adâncuri infernale, după neuitata lui Euridice. De aceea, sufletul lui nu are şi nu va avea niciodată astâmpăr. S-a născut sub semnul tutelar al misterioaselor zeităţi traco-ilire: Zamolxis, Dionissus şi Orfeu. Ce putea ieşi decât un fascinant rapsod, beat de frumuseţi eterne? (Ionel Zeana)
Apreciat traducător de poezie românească şi doctorand al Universităţii din Bucureşti, poetul Baki Ymeri, reprezintă fenomenul mai rar al unui bilingvism născut nu doar din uşurinţa de a poetiza atât în română cât şi în albaneză, ci mai ales – credem noi – din conştiinţa unui destin comun, a unei “Balcanii” originare, situate dicolo de toate diferenţierile etnice sau istorice. Pentru Baki Ymeri poemul va fi astfel întotdeaună expresia unei încordări, a unei nelinişti care îl plasează sub semnul “dramei sacre” a poeziei dintotdeauna şi de pretutindeni.
Dacă prin asemenea trăiri marcat duale, poetul Kaltrinei reface în stil personal câteva din experienţele fundamentale ale modernismului, timbrul său original trebuie căutat însă în capacitatea de a trece, aproape pe nesimţite, de la drama metafizică la cea a impactului cu istoria, care dobândeşte aici culoarea, lipsită de orice propensiune spre pitoresc, a balcanismului. Un balcanism cu accente evident tragice, generate de un acut sentiment al fatalităţii istorice, al cărei “mare mecanism” e demontat de Baki Ymeri, cu mijloacele unui poet autentic (Octavian Soviany).
Poet de excepţie al iubirii şi patriot desavârşit, Baki Ymeri aduce un univers aparte în lumea poeziei româneşti. Citind cu dragoste şi înţelegere poemele domniei sale, veţi înţelege că ele sunt născute din suferinţă, disperare, iubire şi credinţă. Autorul acestor versuri, suflet nobil şi înţelept, scrie poezia cea mai sfântă şi dragă vieţii: cea venită de la Dumnezeu, şi care aduce cu ea lumina adevărului. Prin sensibilitatea sa poetică, Baki Ymeri ştie să ne pună sufletele în mireasma de busuioc şi de fragi, ca în Raiul fericirii nepământene. Versurile domniei sale au gustul de miere al spiritualităţii albano-române. În lirica sa de dragoste, Baki Ymeri este fantastic, şi tocmai prin aceasta, fascinant. Dar nu numai atât. În poezia acestui suferitor de frumos, veţi descoperi acel eros divin al limbii, care depăşeşte dragostea pământeană şi este propriu, numai adevăraţilor poeţi. (Emilia Dabu)
Baki Ymeri este extraordinar de comunicativ, de parcă ne-am şti de când e lumea. El este legat prin fire tainice de noi, de acest inconfundabil spaţiu transilvan. În urmă cu 60 de ani, mama poetului, doamna Aurelia Graur, se lega pe viaţă de Aivaz Voka, cel ce sub imperiul miraculos al dragostei, ar fi fost în stare, după cum se şi mărturiseşte într-o scrisoare, o căută pretutindeni, chiar dacă ar fi trebuit să meargă şi în …America! Aurelia Graur l-a urmat pe tatăl viitorului poet albano-român, din dragoste. L-a urmat la bine şi la greu, la necaz şi la bucurii. (Nicolae Băciuţ)
Pentru poezie, nu ajunge doar “ştiinţa”, mai e nevoie şi de intuiţie, de vis, de imaginaţie, cultură, suflet. Baki Ymeri este un poet albano-român, etnic vorbind: fiul unui albanez, adică şi al unei românce. Ceea ce se reflectă şi în poezia sa, în dublul lui sentiment patriotic. Cine parcurge textele autorului, îşi da seamă că el scrie relativ uşor, versul ţişnându-i firesc, inspirat, aşa cum respiră, ca dintr-un şipot de apă proaspătă, de munte. Baki Ymeri este, dealtfel, un poet autentic, în clipele lui de graţie. Poezia originală a lui Baki Ymeri, se remarcă prin reflecţie profundă, perpetuu polemică, de situare în lume, ca şi în universul interior. Vers liber, înnobilat de metafora densă şi expresivă. (Hristu Cândroveanu).
Bătăios până la violenţa verbală când îşi apără o idee, tenace şi perseverent, amabil şi politicos cu partenerul de dialog, trăgând cu coada ochiului la fetele frumoase (se crede un soi de Victor Eftimiu în materie), el a reuşit să se facă tuturor simpatic. E vorba de Baki Ymeri, un visător cu plăcerea lecturii şi darul poeziei. Dacă e să-i dăm crezare, a avut până acum o viaţă demnă de un Rimbaud sau măcar de un Panait Istrati, între altele a fost persecutat de autorităţile comuniste iugoslave, pentru faptul că l-au prins ducând, aidoma lui Badea Cârţan, cărţi albanezilor şi românilor macedoneni.
Ca poet, personajul nostru visează „insule pline de lumină„, scrie mult şi confraţii, de la Marin Sorescu şi până la Hristu Cândroveanu, i-au preţuit râvna şi harul. Şi cum să nu fie aşa, de vreme ce condeiul lui iscă versuri precum acestea: „Cu pielea ta luminezi stelele,/ Cu gasul tău sorbi izvoarele,/ Cu buzele tale încălzeşti iernile,/ Cu gura ta rosteşti rugăciunile,/ Cu ochii tăi orbeşti zorile,/ Cu numele tău albeşti zilele./ Cu sângele tău înroşeşti rodiile,/ Cu sânii tăi străpungi nopţile,/ Cu pântecul tău roteşti soarele,/ Vezi?!/ Cu pântecul tău roteşti soarele.” (Florentin Popescu)
Printre poeţii români de astăzi, Baki Ymeri trece drept un personaj pitoresc. Şi chiar aşa e. Ceea ce vrea să însemne că acest poet al iubirilor lirice, se simte aici ca în prima sa patrie. În alţi termeni, în virtutea dreptului său afişat de dublă cetăţenie (macedo-română), Baki Ymeri, de trei decenii, promovează în străinătate spiritualitatea românească, traducând remarcabil peste 50 de poeţi, prozatori şi istorici români. În teoria textelor sale, străbate, printre altele minunăţii, şi dorinţa de comuniune spirituală, a românilor, albanezilor şi aromânilor, din Macedonia, Kosova şi Valea Timocului. (Marin Codreanu)
Baki Ymeri a obţinut graţie rădăcinilor sale ardelene, cetăţenia română. Prin volumul Kaltrina, şi-a câştigat cetăţenia în poezie. Cartea citată are marele merit de a consacra o temă nouă în lirica română: aceea a durerii balcanice. Într-adevăr aproape jumătate din poemele acestui volum sunt închinate trecutelor, prezentelor şi viitoarelor încercări pe care istoria le-a scris în faţa popoarelor noastre. Poezia lui Baki Ymeri recomandă un poet frământat de nelinişti balcanice, vechi de când e lumea. Un poet format, pe care-l mai aşteptăm în spaţiul literaturii noastre. (Marius Dobrescu, 1995)
Baki Ymeri este, într-adevăr, un poet. Pur şi simplu. Rod al unei experienţe spirituale speciale (care trăieşte simultan în două culturi, în două limbaje), român şi albanez în acelaşi timp (mama poetului, Aurelia Graur – româncă din Ardeal, tatăl poetului – albanez din Şipkoviţa). Poezia lui Ymeri are o specifitate evidentă, un amestec indelebil de stranietate. Nu ştiu ce înseamnă Dardania, dar un lucru este cert: Dardania este un cuvânt frumos, cum frumoase sunt şi poeziile lui Baki Ymeri. Ciudat acest om (şi poet) Baki Ymeri. Frumoasă această Dardanie! Această insolită „Cântare a Cântărilor” balcanică – idolatră, sceptică, îngerească, profană, ironică, patetică, rugă şi tandra impresie. (Ştefan Ioanid, 1999).
Baki Ymeri are un ochi curios şi luminat de flacăra sentimentului înalt. Are în plan antologii de versuri, dicţionare, eseuri…toate strâns legate de ceea ce numim trecerea literaturii române, dincolo de hotarele ţării. (Ion Lotreanu, 1974).
Dragostea lui Baki Ymeri pentru plaiurile noastre mioritice este impresionantă. România este patria de obârşie a mamei sale, şi în această ţară, a întălnit frumuseţea spirituală a unui popor ospitalier. În activitatea sa de traducător literar, a debutat cu Eminescu. În drumul său spre Germania, s-a oprit la Viena, să vadă locurile pe unde a trecut Eminescu, s-a înscris la Universitatea din Viena, urmărind cursuri de limba şi literatura română, frecventănd concomitent şi Parohia Ortodoxa Română, tot de dragul lui Eminescu (Paul Dudea, 1986).
Baki Ymeri este unul dintre cei mai devotaţi prieteni ai României. Încântat de frumuseţea plaiurilor noastre mioritice, el este cel care a trădus şi publicat în străinătate, peste 50 de scriitori şi poeţi români. (Gheorghe Daragiu, 1990). Baki Ymeri pare a fi un temperament voluntar, şi te cucereşte repede, prin entuziasmul său nedisimulat, faţă de tot ce este românesc, şi ce ar putea să constituie o punte de legătură, între spiritualitatea română şi albaneză. (Eugen Şerbănescu, 1991).
Poemele de scurtă respiraţie (unele – compuse chiar dintr-o singură frază, fără a avea totuşi concizia ostentativă a haik-urilor) sunt naive, în sensul bun al cuvântului, şi graţioase. Reminişcenţe din basme, din poezia populară, alternează spontan cu originalităţile unui poet de azi: „Vrăjit pare totul / În turnul aceastăă: / Odăi fermecate,/ Fermecate fete / Pe care încă nu le cunosc” (Gânduri). (Alex. Ştefănescu, 1995)
DIN OPERELE TRADUSE DE BAKI YMERI:
1.Nichita Stănescu, Ekspozitë e të palindurve/Expoziţia celor nenăscuţi, Prishtina, 1986
2.Anghel Dumbrăveanu, Kënga e mullibardhës/Cântecul sturzului, Shkup (Scopie), 1986
3.Slavco Almăjan, Xhuxhmaxhuxhët harruan të rriten/Piticii au uitat să crească, Prishtina, 1989
4.Marin Sorescu, Eja të ta them një fjalë/Vino să-ţi spun un cuvânt, Prishtina, 1990
5.Carolina Ilica, Duke dashur në fshehtësi/Iubind în taină, Pogradec, 2004
6.Sali Bashota, Exilul sufletului/Ekzili i shpirtit, Bukureşti, 2004
7.Halil Haxhosaj, Umbra viselor/Hija e ëndrrave, Bukureşti, 2004
8.Ibrahim Kadriu, N-a rămas timp pentru sărbători/S’mbet kohë për kremte, Bukureşti, 2005
9.Mardena Kelmendi, De la suflet la suflet/Nga shpirti në shpirt, Bukureşti, 2007
10.Merita Bajraktari McCormack, Ferestrele sufletului/Dritaret e shpirtit, Bukureşti, 2007
11.Miradije Ramiqi, Shpirt i përflakur/Suflet înflacărat, Bukureşti, 2007
12.Leom Kolmnela, Am văzut lumea/E pashë botën, Bukureşti, 2007
13.Riza Sheqiri, Apel pentru Iubire/Ftesë për Dashuri, Bukureşti, 2007
14.Jeton Kelmendi, Ce mult s-au rărit scrisorile/Sa fort janë rralluar letrat, Bukureşti, 2007
15.Valeriu Butulescu, Lulet e Përjetësisë/Florile Veşniciei (aforisme), Bukureşti, 2007
16.Sarë Gjergji, Foc nestins/Zjarr i pashuar, Bukureşti, 2007
17.Florentin Popescu, Elegjia e kuajve të humbu/Elegia cailor pierduţi, Bukureşti, 2007
18.Brahim Avdyli, Stelele Veşniciei/Yjet e Përjetësisë, Bukureşti, 2007
19.Sali Bashota, Ploaia fără Tine/Shiu pa Ty, Bucureşti, 2008
20.Jusuf Zenunaj, Din stâncă curg lacrimi/Prej shkëmbit rrjedhin lotë, Bukureşti, 2008
21.Corina Matei Gherman: Capra cu trei iezi/Dhija me tre edha, Iaşi, 2008
22.Mihai Prepelita, Mozaik Basarabian, Bukureşti, 2008
23.Fatmir F. Salihu, Lumina cuvintelor/Drita e fjalëve, Bukureşti, 2008
24.Radije Hoxha, Dumnezeu mă iubeşte noaptea/Zoti më do natën, Bukureşti, 2009
25.Marius Chelaru, Baladë përditshmërie/Baladă cotidiană, Jaşi, 2009
26.Sabit Rrustemi, Atingere divină/Prekje hyjnore, Bukureşti, 2009
27.Fatmir Salihu, Dezvelirile sufletului/Shpalimet e shpirtit, Bukureşti, 2009
28.Ramadan Mehmeti, Pentagrama inimii/Pentagrami i zemrës, Bukureşti, 2009
29.Nexhat Rexha, Binecuvântarea secolelor/Bekimi i shekujve, Bukureşti, 2009
30.Sabile Basha, Anatomia iubirii/Anatomia e dashurisë, Bukureşti, 2009)
31.Hysen Këqiku, Melodia asteptarii/Melodia e pritjes, Bukureşti, 2009
32.Engjëll Koliqi, Sa schimbam lumea cu iubire/Ta ndërrojmë botën me dashuri, Bukureşti, 2009
33.Nuri Plaku, Lacrima lunii/Loti i hënës, Bucureşti, 2009
34.Florica Bud, Glina joshëse/Lut ispititor, Bukureşti, 2009
35.Gheorghe Peagu, Câştigătorul nu ia nimic/Fitimtari nuk merr asgjë, Bucureşti, 2009
36.Victoria Milescu, Bucuriile triste/Gëzimet e trishtme, Bukuresht, 2009
37.Florica Bud, Stindardul dorinţelor/Flamuri i dëshirave, Bucureşti 2010
38.Vilhelme Vranari (Haxhiraj), Rădăcinile/Rrënjët, Bucureşti, 2009
39.Adem Zaplluzha, Pomul binecuvântat/Pema e bekuar, Bucureşti, 2010
40.Skender Sherifi, În taverna inimii tale/Ne tavernën e zemrës sate, Bucureşti, 2010
41.Kostaq Duka, Trandafirul care răsărea în ianuarie/Trandafili që çelte në janar, Bucureşti, 2010
42.Remzi Limani, Sunete pierdute/Tingujt e humbur, Bucureşti, 2010
43.Sadik Krasniqi, Lacrima vieţii/Loti i jetës, Bucureşti, 2010
44.Viorela Codreanu-Tiron, Darul iubirii/Dhurata e dashurisë, Bucureşti, 2010
45.Fehmi Kelmendi, Golgota kosovară/Golgota kosovare, Bucureşti 2010
46.Vezir Ukaj, Camera numărul 4/Dhoma numër 4, Bucureşti, 2010
47.Dimitris Kraniotis, Iluzione, Bucureşti, 2010
48.Elchin Iskenderzade, Mahnitja e dritares (Mirarea unei ferestre), ADA, Tirana, 2010
49.Liman Zogaj, Florile luminii/Lulet e dritës, RawxComs, Bucureşti, 2010
50.Pal Sokoli, Sângele iubirii/Gjaku i dashurisë, Bucureşti, 2010
51.Skënder Zogaj, Lacrima durerii/Loti i dhembjes, Bucureşti, 2010
52.Muhamed Kërveshi, Melancolie/Melankoli, Bucureşti, 2010
53.Theodor Damian, Shenja e Isarit (Semnul Isar), TIPOMOLDOVA, Iaşi, 2010
54.Victor Sterom, Treptele/Shkallët, Bucureşti, 2010
55.Grigore Grigore, Miracolele nopţii/Mrekullitë e natës, Bucureşti, 2010
56.George Peagu, La ţărmul fiinţei mele/Në bregun e qenjes sime, Bucureşti, 2010
57.Alexandru Ciocioi, Drumul ochiului/Rruga e syrit, Bucureşti, 2010
58.Passionaria Stoicescu, Şarpele cu aripi/Gjarpëri me flatra, Bucureşti, 2010
59.Monica Mireşan, Kosova literară/Kosova letrare (eseuri), RAFET, Râmnicu Sărat, 2010
60.Florica Ceapoiu, Muguri de lumină/Muguj drite, RawexComs, Bucureşti, 2011
61.Mihai Antonescu, Dardania inimii mele/Dardania e zemrës sime (eseuri), Bucureşti, 2011
62.Jeton Kelmendi, Gândurile sufletului/Mendimet e shpirtit, Bucureşti, 2011
63.Adelina Dokja, Secretul iubirii mele/Sekreti i dashurisë sime, Bucureşti, 2011
și multe alte, peste 100 de volume bilingve ale poeților români în limba albaneză și a albanezilor în limba română.
PREZENT ÎN DIFERITE ANTOLOGII LITERARE:
În palma istoriei (de Marius Chelaru), Valman, Râmnicu Sărat, 2006
Punţi de cuvinte/Urat e fjalëve, Edit. Fundaţiei Culturale Poezia, Iaşi, 2009
Baladë e përflakur (de Sokol Demaku), în albaneză şi suedeză, Bucureşti, 2009
Manifestimi letrar Ditët e Naimit 2000, Tetova, 2000
Zogj që nuk ngordhin nga helmi, Tetova, 2006
Gjuha e dashurisë poetike, ALBIN, Tirana, 2006
Spiritualili apuntsa a stealilor, Scopie (fără data apariţiei)
Boema 33, volumul 1-5, Bucureşti, 2009-2011
Carmina Balcanică (Rewiew of South-East European Spirituality and Culture,
Edit. Fundaţiei România de Mâine, Nr. 2, Bucureşti, 201, etc.
http://www.valcea-turism.ro/j15/index.php?option=com_content&view=article&id=1919:baki-ymeri-poet-al-iubirii-albano-romane&catid=19:poezie&Itemid=35
Albanezul nostru este poetul iubirii unui destin comun
Recent, o nouă plachetă de versuri „Poeme pufoase”, în colecţia Opera Omnia Poezie contemporană, apărută la Editura Tipo Moldova, 188 pagini, mi-a atras din nou atenţia asupra scrierilor poetului Baki Ymeri, cunoscut de câteva decenii bune, încă de când era student la Universitatea din Prishtina – Kosova cu o continuare a lor la Viena şi în anii din urmă doctorand la Universitatea Bucureşti, dar mai ales în calitatea sa de redactor şef al publicaţiei „Albanezul” – organul de presă al Uniunii Culturale a Albanezilor din România, publicaţie care mai apare tocmai datorită eforturilor aproape singulare ale acestui devotat om de cultură româno – albanez. Am făcut această introducere pentru a demonstra că îi cunosc activitatea literară de la primele sale traduceri din poezia română în limba albaneză încumetându-se să se apropie sufleteşte de Mihai Eminescu, Victor Eftimiu, Anghel Dumbrăveanu, dar mai ales de Nichita Stănescu, Marin Sorescu etc. În ultimii ani traduce cu sârg şi talent, am putea spune cu devotament, poeţi contemporani de la cei mai cunoscuţi până la tinerii care încep să se afirme în literatura română sau chiar universală. O face cu sufletul curat, animat de cele mai bune sentimente. Aproape că nu ştiu când mai are timp să se ocupe şi de propria creaţie.
Apariţia „Poemelor pufoase” relevă o cu totul altă latură chiar şi a scrierilor şi traducerilor sale de până acum. Hristu Cândroveanu sublinia odată într-o recenzie că „Pentru poezie, nu ajunge doar „ştiinţa”, mai e nevoie şi de intuiţie, de vis, de imaginaţie, cultură, suflet. Baki Ymeri este un poet albano-român, etnic vorbind: fiul unui albanez adică şi al unei românce. Ceea ce se reflectă şi în poezia sa, în dublul lui sentiment patriotic.”, iar un alt critic al scrierilor sale Florentin Popescu, completa: „Bătăios până la violenţa verbală când îşi apără o idee, tenace şi perseverent, amabil şi politicos cu partenerul de dialog, trăgând cu coada ochiului la fetele frumoase (se crede un soi de Victor Eftimiu în materie) el a reuşit să se facă simpatic tuturor.” Am citat doar doi critici ai scrierilor lui Baki Ymeri din multitudinea celor ce l-au cunoscut fie ei români, albanezi sau din alte ţări.
Luan Topciu, scriitor şi publicist albanez remarca şi el, „Poezia lui Baki Ymeri este plină de farmec, este sonoră şi cursivă…îi place să vorbească puţin dar sugestiv”. Închei suita unor aprecieri despre opera lui Baki Ymeri cu o remarcă a criticului Dan Angelescu: „Avalanşa de întrebări şi nelinişti planează, nu o dată apăsător, într-un superius al rostirii poetice… Baki Ymeri posedă rafinamentul decantărilor solemne…evadate dintr-un anotimp sufletesc sans rivage”, despre acest poet sensibil la tot ce este frumos şi solemn în viaţa de toate zilele, dar mai presus de orice alte consideraţii, subliniez devotamentul său nemărginit pentru poezia română contemporană din care a făcut numeroase traduceri în limba albaneză publicate în ţată şi străinătate. „Poeme pufoase” vine să sintetizeze o parte din poeziile de dragoste, dar într-o formă nouă de sensibilitate, filtrată nu numai literar, ci printr-un rafinament sensual de adâncă şi reală meditaţie, de mixaj al simţurilor cu gândirea maturizată.
Poetul Baki Ymeri recidivează în ceea ce priveşte versul pătimaş privitor la dragostea de femeie, patrie, şi cu o francheţă nedisimulată îşi expune sentimentele ca şi cum ar fi într-o convorbire directă cu cititorul său. I-am urmărit versurile scrise încă în anii studenţiei (la Prishtina şi Viena), dar mai ales după stabilirea definitivă în ţara de origine a mamei sale, cu începerea unui doctorat la Universitatea Bucureşti, sub proteguirea Profesorului universitar Grigore Brâncuş. Ne-ar fi foarte greu să facem o selecţie în citarea unor versuri, dar poezia „Dardania” se impune prin conţinutul de idei al stării de spirit existentă de veacuri în această zonă a Kosovei actuale şi a românilor din Timoc.
Dar cum poetul se va stabili la nord de Dunăre se gândeşte la un „Vechi cântec de dragoste”, în care: „Dunărea e foarte tulbure şi rece,/ Tu eşti frumoasă şi caldă./…Dunărea tot vine şi trece./ Ca smirna tu arzi cu miresme -/Cămaşa mea rămâne mai rece;/ O piatră m-aţine de glezne.” (p.23), iar împlinirea, apare şi ea, sub titlul „Te iubesc în limba română”, din care cităm: „Când şi când mama oftând / Rostea în limba română un dor,/Albanezul de tata-i spunea:/ În limba română mi-e dor,/Auzi:/ Te iubesc în limba română!” (p.145) dar semnificative vor rămâne versurile din poezia „Ultimul cuvânt”: „Aici odihneşte / Cel care n-a fost bun / De nimic altceva…/ Decât de iubit./” (p.166). Prof. dr. Gelcu Maksutovici
Post Scriptum: Baki Ymeri este Trubadurul Albanez care arde ca o flacără. Am primit cartea lui Bashota și îmi place. Te felicit și sunt bucuros că a ieșit bine antologia Foc sacru. Arzi și tu printre lemnele ude ale Bucureștului! Te zbați ca o flacără! Te îmbrățișez! Dumitru Velea, 17 Septembrie 2012.
——————————-
Baki YMERI
București
19 martie 2019