Nu-ți plânge ochiul, lacrimă ce arde
Mi-e îngândurată , dimineața asta ,
cu lacrimi triste îmi bate în ferestre ,
parcă’a căzut pe noi toată năpasta
potopului dintr-o poveste…
Parcă ne-nchină vântul și ploile ursuze,
în noi, parcă o vară nevenită plânge…
Sărută-mă, iubirea mea, pe buze
și fă-mi infuzie de noi, în sânge :
aprinde focu-n vatră, pune vreascuri
și încălzește-ți tâmpla-n palma mea,
iubește-ma, cum au zidit și alții veacuri
și arzi în spaima mea o stea …
Nu-ți plânge ochiul, o lacrimă ce arde,
mă doare unde sângeră pe cruce,
mă doare și țărâna în care cade,
mi-e greu ,dar toate le voi duce.
Mă plângi în rană pân’ la os și zac
în dimineața asta, atât de înnorată,
mai dor, mai scriu ,mai plâng și tac
iubirea mea, la ochii triști legată…
————————-
Elena NEAGU