Poet ce scrii vers pe hârtie, aduci magie în poezie
faci din lacrima de dor, cristalul ochiului pe flori.
De pe floarea de romanță aduni stropii divini de gheață,
transformându-i în speranță sufletelor ce plâng în viață.
Verși pocalul macului roșu în inimi ce ard ca focul
pentru a fi pusă-n decor idila dulcelui amor.
Asculți șoapta lăcrămioarei ce vibrează în lumină
relevând cu al tau condei rapsodia pleoapei ei .
Cu o sensibilă gingășie împletești vise frumoase
și cu migală creezi icoana speranței sufletești.
Condeiul în mâini ți-e baghetă ce simte jalea și tristețea,
el trăiește bucuria, dând fiori, gustând iubirea.
Cu mângâiere de salcâm, balsamul îți curge pe rând
plâng silabele și râd, prinzând viață strălucind.
Lumea ta e un Univers magic și cu corzi de vers
ce au sensibilitate , ce-n suflet sunt divinitate .
——————————
Luminița BORCAEAS