Spre …Rai neinventat…
Un cer perplex , privește printre ploi
pe cât de-anapoda ne căutăm năuci,
zâmbim doar macilor pictați în noi
și-avem destinul unor pui de cuci.
Ne cerem veri
și le mutăm tot mai departe,
aripi pe umeri, ne-am cusut de dor
și ne grăbim să sechestram iubirea
într-o carte,
uitând că uneori și muzele mai mor…
Vom plânge printre pagini, vrute și nevrute,
dar la capitolul „iubire” chiar vom
fi absenți,
ne-om aștepta prin gări oculte
și macii, vor rămâne repetenți…
Firesc ar fi
să cumpărăm bilet cu dus-întors,
să prindem primul tren accelerat
și de-o fi cazul, s-o pornim pe jos,
spre Raiul nostru …cel neinventat !
————————-
Elena NEAGU
24 februarie 2019