„Haide, lăutare, cântă-mi „
Clopotele bat afară, in clopotnița din vale,
Îngerii îmi stau aproape, spălându -mă de păcate.
Te rog stai la căpătâi, lăutare ca să- mi cânți,
Despre jale, despre dor, pân’ am să-nghet și-am să mor.
Haide, cântă-mi lăutare , căci trec dincolo de hotare,
Unde nu voi face nuntă, cu lăutari și lume multă.
Aduce-ti ulcica cu vin, paharul să fie plin,
Să mai închinăm odată , în cinstea sorții ce mi-e dată.
Soartă , vreau să te descânt, să dansez, să joc , să cânt,
Haide lăutare cântă, ! Soarta s-o batem în țintă.
Pune-mi pe al tău arcuș, cântece cu emoții dulci,
Să mă scap și să mă vindec, de trecuturi , fără umbre.
Vreau sufletul să mi se scalde, în speranțe și culoare,
Să alerge pe coline și în zări cerești divine.
Nu te opri lăutare, ceasul bate in continuare
Mă agăț de-un colț de lume, duhul -mi umblă printre umbre.
Cântă-mi și nu zăbovi, până ajung la cimitir,
Din crăpături să izvorească, strigoii speriați de viață.
Speriați viermii, fără cuvinte, zbatandu-se în morminte,
Să le-azvarlim poame acre, să-mi odihnesc oasele-n pace.
Soartă, bată-te-ar norocul,
Căci eu ți-am găsit sorocul,
O să-mi cânte lăutarul,
Până trec de veci hotarul.
O iubire îngropată
Sufletul îmi este negru și în el, o cioară zboară,
Țipă strigăte de mort , ce mă biciuie în ochi.
Cu tâmplele transpirate, alerg pe cărări neumblate ,
Lianele îmi leagă corpul, când caut fericirii scopul .
Trădare mi-ai bătut în piept, pionul hipnozei cu un zâmbet,
Oglindindu – mi în apus iubirea toxică cu rugi.
Ai spulberat tot ce-i frumos, priviri gingașe cu ador,
Ai ars farmecul iubirii ce ne-mbata pe malul mării.
Ai trădat si-ai – njughiat , sărutul lui Iuda mi-ai dat,
M-ai mânjit dându- mi să gust , delirul amar si-ntristat .
Cu plâns și chin m-ai îmbrăcat, pucioasă în ochi mi-ai turnat,
M-ai scufundat în nămol să nu găsesc vreun antidot.
In jurul meu te-ai încolăcit , lăsându-ti veninul simțit,
Te desfătai , gustând iubirea , ce-i moartă acum si-are mâhnirea.
E o iubire îngropată, sub piatra ei de decedată,
Cu kilogramele de lanț, încătușată și astupată.
Te împletesc în uitare și te blestem fără frisoane,
Te îngrop pe veșnicie în bezna plină de ruine.
Ciulini și spini ți-am pus pe drum, de vrei cumva să mă ajungi,
Înțepături să ai la călcâie și rănile în carne vie.
——————————
Luminița BORCAEAS
22 februarie 2019