PRIVESC ÎN JUR
Privesc în jur și văd multă tristețe,
Cu ochii înecați în lacrimi, curge durerea pe fețe,
Văd chipuri palide ce și-au pierdut strălucirea,
Oamenii nu mai zâmbesc, nu își exprimă bucuria.
Copiii au uitat să se mai joace,
Să râdă, să alerge, să respire,
Captivi în lumea virtuală, rece,
Nu se mai bucură de soare.
Privesc în jur și văd bătrâni în suferință,
Cu capetele plecate în rugăciune,
Cu genunchii îndoiți în umilință,
Așteaptă o minune.
Privesc în jur și văd o lume fără vise,
Țipete și vaiete se aud din case,
E o lume ce se desparte de Dumnezeu și vise,
O lume ce se închide în turn, cu lumânările stinse.
———————————-
Anca-Maria DAVID
21 februarie 2019