ORICUM…
„Oricum am să ajung la casa ta
Căci am plecat de-o viață către tine”
Chiar bolovani în drum dacă mi-or sta
Ori stânci și munți, am să le trec cu bine,
În cale, zmei, balauri, vrăjitoare,
Cu miile pot să apară fulgerând,
Voi trece cu-ndrăzneli de fiecare
Și te voi regăsi curând-curând!
Și de-oi îmbătrâni pe-al vieții drum,
La ușa ta-ntr-o zi, tot voi ajunge,
Măcar tot oful inimii să-mi spun
Și-atunci și rănile, cu toate, mi s-or stinge,
Un ceas de-ar fi să mai trăiesc,
Ți-aș spune-n acele minute
Că am trăit doar să mi te iubesc
Și vor pieri din piept durerile durute!
Pe brațul tău la fel de ofilit,
Mi-oi da obșteasca răsuflare,
Să știi măcar ce mult mi te-am iubit
Și ce-a-nsemnat o viață de răbdare!
PRIN ZIDURI
Prin ziduri de tăceri
Ai încercat să treci
Dar fără de puteri,
O viață îți petreci,
Pe ziduri mucegai
În verde a crescut
Și-un negru putregai,
Și-un spin ce te-a durut!
Pustiul urlă-n van
Și nisipuri înalță,
Ți-e viața un ecran
Ce-i aburit de ceață,
Ți-s drumuri interzise
Și căi îți sunt barate,
Îți stau genele plânse
Și vise-negurate,
Și vântul urlă-n noapte,
Și ielele rânjesc
Iar prin pereți trec șoapte
Și gânduri ce rănesc,
Și crengile se zbat
Sub gheața ce le frânge,
Pustiu e peste tot
Și inima îți plânge!
Un câine se aude
În noaptea rea cum latră
Ți-s orele zălude
Și focu-i stins în vatră,
Și frigul te pătrunde
Prin carne și prin oase
Și ale vieții unde
Îți par mai dureroase,
O buhă-n depărtare
Un țipăt greu sloboade,
Ți-e viața grea-n spinare
Și dorul mi te arde!
Prin zidiri de tăceri
Plânsul curge șiroaie,
Te-ncearcă-n piept dureri
Și inima-i văpaie,
Deasupra-ți este cerul
Tot mai înnegurat ,
Ascunde-n el misterul
Care te-a fulgerat!
Să sari singură zid
Nu vei putea vreodată,
Și ochii ți se-nchid,
Și somn te fură-ndată!
Prin ziduri de tăceri
Ai vrea să sfredelești
Dar te-au lăsat puteri,
Deja îmbătrănești!
ÎMI EȘTI ȘI MAMĂ ȘI STEA
Ești mireasa anului
Și ne-mbraci în puritate,
În steluțe argintii
Și-n frumuseți nevisate,
Tu ești mândră, o idilă
Ce-i dai vieții frumusețe,
Ești puritate-nghețată,
Ești plină de tinerețe!
Strălucești precum o stea
Și zâmbești peste pământ,
Ești magie, ești căldură,
Ești dragoste și avânt,
Tu dansezi cu fulgii tăi
Și cu dantele de vis,
Pui lumânări pe la streșini,
Frumuseți de Paradis!
Ești divină și zurlie,
Nurii tăi sunt albă nea,
Ești dantelă, strălucire,
Ești mereu tinerețea!
Iarnă, îți voi ține trena,
Cât va fi ziua de lungă,
Tu ești tremur și visare
Dragostea-mi să te ajungă!
M-ai născut pe-acest pământ
Într-o zi din viața ta,
Ești mireasa anului
Și, desigur, mama mea!
Mă-ncălzesc la sânul tău
Cât de rece ai părea,
Tu ești flacără și zbor
Și mereu dragostea mea!
M-ai purtat prin sărbători,
M-ai răsfățat cu iubire,
Iarnă, dulcea mea minune,
Vreau un șal de fericire
Să-mi învelesc visele,
Să strălucesc ca o stea,
Tu ești mama mea divină,
Și, desigur, dragostea!
———————————–
Florentina SAVU
25 ianuarie 2019